Ministrul de Interne ar putea reduce alocațiile de hrană pentru polițiști ca să poată plăti salariile până la data adoptării planului de disponibilizări. Igaș ar putea umbla și la banii de echipamente pe care angajații MAI îi primesc ca spor anual, informează Realitatea.net.
- Publicitate -
"Toți angajații MAI își vor primi salariile integral și la timp", a dat asigurări șeful Internelor, Traian Igaș, joi seară după ședința de Guvern. Cifrele îl contrazic însă. Bugetul Ministerului pe 2011 nu cuprinde și salariile celor 10.000 de angajați care trebuiau disponibilizați începând cu 1 aprilie. În plus, potrivit acordului cu FMI și legii răspunderii fiscale, Guvernul nu poate efectua nici o rectificare bugetară în primele șase luni ale anului și nu poate opera mai mult de două rectificări pe an.
Întrebat, în aceste condiții, de unde va face rost de bani, ministrul a răspuns la finalul ședinței de ieri: "Este
o problemă rezolvată în interiorul ministerului. Fiecare angajat își va lua banii până la ultimul leuț din bugetul aflat la dispoziția ministerului de la capitolul salarizare".
Cum va face asta mai precis ? Va umbla la alocațiile de hrană ale angajaților și va suspenda plata echipamentelor de serviciu, au declarat pentru REALITATEA.NET, surse guvernamentale. Dacă banii de echipamente sunt plătiți sub formă de spor o dată pe an, sumele pentru hrană sunt cuprinse în salariu și
ele pot reprezenta aproape 40% din venitul lunar al unui polițist operativ.
Traian Igaș mai ia în calcul o altă variantă, susțin sursele citate. El ar putea umbla la fondul de salarii prevăzut pentru a doua jumătate a anului.
Planul de disponibilizări trebuia adoptat până la 1 aprilie, dar a fost respins săptămâna trecută de Senat, unde puterea are majoritate de doar două voturi. Camera Deputaților este însă decizională, motiv pentru care primul-ministru Emil Boc este optimist că proiectul va trece. Deși planul de concedieri și proiectul de lege erau gata încă de la plecarea lui Vasile Blaga din fruntea Internelor, Igaș a amânat adoptarea lui, în lipsa unei decizii politice tranșante, care trebuia luată la nivelul Guvernului și în CSAT.
