Profesorul Marin Mincu și-a lansat ieri, la Biblioteca Județeană "I.N. Roman", lucrarea "O panoramă critică a poeziei românești din sec. XX", un volum de peste 1000 pagini, cuprinzând o istorie literară a poziei românești, de la Alexandru Macedonski la Cristian Popescu.
Antologia cuprinde critica asupra operelor simboliste (Ion Minulescu și Dimitrie Anghel), tradiționaliști (Octavian Goga, Ion Pillat), moderniști (Topârceanu, Bacovia, Radu Gyr), avangardiști (Tzara, Gellu Naum), "apocaliptici" (Geo Dumitrescu), baladiști (Șt. Aug. Doinaș), neomoderniști și expresioniști (Nichita Stănescu, Emil Brumaru), postmoderni (Nichita Danilov, Matei Vișniec), "schizoizi" (Ovidiu Nimigean, Cristian Popescu).
"Sunt rău prin definiție pentru că nu am timp să fiu bun"
Profesorul Mincu a punctat condiția necesară pentru a deveni membru cu drepturi depline în instituția literaturii, precizând că "trebuie să fii capabil să te desprinzi de clișee, să fii singuratic și să ai o anumită calitate morală pentru a lucra în literatură." Pentru a contrabalansa elogiile aduse de cadrele didactice însoțitoare, autorul s-a autocaracterizat prin prisma celor care afirmă că este "incomod și agresiv": "Marin Mincu cel incomod nu solicită decât seriozitate în cultură. Am văzut că seriozi-tatea nu e înțeleasă, și așa am devenit agresiv. Sunt rău prin definiție pentru că nu am timp să fiu bun", a admis prof. Mincu.
El și-a analizat, de asemenea, și aderența la teritoriul locuit, afirmând că "sunt tomitan nu am nici o legătură cu Constanța, mă simt exilat, dar totuși mă simt bine".
"În comunism au fost cenzurați doar scriitorii mediocri"
Criticul Marin Mincu nu a ezitat să vorbească despre perioada de cenzură comunistă și despre metodele prin care arta literară se putea manifesta fără a putea fi atinsă de virusul comunist. Una dintre aceste metode era semiotica literară, care, conform profesorului, "era abstractă, deci admisă, pentru că nu era o critică evidentă".
Un alt punct de vedere referitor la anii de comunism a fost corelația dintre calitatea literară și intervenția cenzurii: "comunis-mul nu a oprit pe nimeni să scrie opere fundamentale, fiind cenzurați doar cei mediocri și sub-mediocri."
Desigur, criticii literari au beneficiat de un plus de atenție. Conform profesorului, aceștia "trebuie să aibă în primul rând intuiție, metoda de a demonstra aceasta și, dacă se poate, o viziune".
Triada Dumnezeu, Diavol, Poezie
Pentru că a crea presupune inspirație și trecerea de la materie la spirit, poezia nu poate fi privită fără a lua în considerare divinitatea și opusul acesteia. "Dumnezeu este o entitate transcendentă care se regăsește în textele marilor poeți ca dâră a Creației. Poetul adevărat nu-L numește direct, dar existența Lui se simte în discurs; din cauze ciudate, avem foarte puțini poeți mistici. În afară de Arghezi mai poate fi numit pentru perioada actuală Nicolae Ionel. Starea mistică, însă, nu are decât o legătură tangențială cu actul poetic", a spus Marin Mincu.
Manifestarea divină nu poate fi adusă la nivelul real de splendoare fără a o privi, din aceeași perspectivă, și pe cea malefică: "Nu cred ca e indicat să privim opozitiv spre aceste figuri ale fondului nostru interior. Și Blaga spune, după Goethe, că lucifericul, adică tendința negației, nici n-ar putea exista decât ca o confirmare a creației, adică a lui Dumnezeu", a adăugat prof. Mincu.
Volumul este dedicat soției autorului, Ștefania Mincu, și a fost lansat la editura Pontica.
- Publicitate -
