Ar pleca la muncă în străinătate, dar nu se îndură de copil

Mulți dintre copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate sunt mai speriați, mai nervoși și plîng mai mult - susțin specialiștii, care atrag atenția că astfel de decizii trebuie luate numai în cunoștință de cauză, căci situațiile de acest gen sunt considerate de risc.

Dintre milioanele de români plecați la muncă în afara țării, cei mai mulți au unul sau mai mulți copii, de soarta cărora se ocupă, în general, bunicii sau alte rude apropiate. Desigur, câștigurile astfel obținute sunt importante, uneori, vitale. Nu trebuie trecut, însă, cu vederea că această migrație are și consecințe mai puțin dorite, precum destrămarea familială sau traumatizarea psihică (involuntară) a copiilor.

Smaranda Mitea, din Constanța, deși nu și-a părăsit niciodată copilul mai mult de o zi până acum, intuiește că abandonarea, fie și temporară a copiilor, este o problemă delicată. De când a rămas stâlpul casei (în urma unui accident, soțul său este dependent de un scaun cu rotile), lucrurile s-au complicat mult în familia ei.

Îngropată în datorii

"Am o fetiță în clasa a IV-a și nu știu ce să fac: să plec la muncă în străinătate, ca să scap de datorii și să aibă și copilul condiții mai bune, sau să rămân și să am grijă de fetiță așa cum numai o mamă este în stare?

Pe de altă parte, de când s-a accidentat soțul meu, sunt îngropată în datorii. A fost lovit în plin de o mașină și acum este legat de un scaun cu rotile. Din când în când se internează pentru recuperare. Copilul va trebui să-l las în grija lui, pentru că părinții mei nu mai trăiesc, iar socrii sunt și mai bolnavi, iar atunci când soțul se internează, o să se mute la o vecină. Chiar această vecină mi-a dat ideea să apelez la ajutorul dumneavoastră pentru a lua o hotărâre bună, mai ales că fetița mea suferă mult din cauza situației soțului meu.

Sunt plină de datorii pe la rude și numai din salariul meu nu cred că voi putea înapoia prea curând banii împrumutați. Lucrez la o pizzerie, la bucătărie, șeful mă înțelege, cunoaște situația, îmi mai dă câte o primă, mă ajută și colegele cât pot, dar greutățile sunt prea multe. Vă mulțumesc din inimă pentru acest mare ajutor pe care mi-l dați și vă doresc multă sănătate, că-i mai scumpă decât toate, să nu uite asta nimeni!".

Decideți singură, dar informați-vă asupra riscurilor

În astfel de situații, psihologul Speranța Băcană apreciază că lucrurile nu pot fi privite doar în alb și negru. Este motivul pentru care consideră ca înainte de a lua o astfel de decizie trebuie să cunoașteți foarte bine consecințele psihologice care pot apărea ca urmare a absenței dumneavoastră o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă. De ce? Pentru că, din momentul venirii pe lume, copilul observă că există două persoane în jurul lui, părinții, care, împreună, îndeplinesc toate funcțiile familiale. Iar atunci când nu există ambii părinți în preajma copilului, acesta suferă enorm, pentru că se consideră abandonat.

Puneți în balanță avantajele și dezavantajele

Înainte de a vă decide să plecați, puneți în balanță avantajele și dezavantajele hotărârii dumneavoastră, dar nu excludeți riscul ca micuța să nu înțeleagă de ce mama nu-i mai este alături. Se cunosc multe cazuri în care copiii românilor emigrați s-au trezit în situații de insucces sau chiar abandon școlar etc.

Dacă, însă, plecarea dumneavoastră este inevitabilă, încercați să organizați câteva ședințe de consiliere cu psihologul școlii, pentru a evita problemele de care vă temeți atât de mult.