Pentru că nu s-au putut dezvolta în siguranță timp de 40 săptămâni, bebelușii născuți prematur au nevoie de îngrijiri speciale. Dacă unii sunt norocoși și se nasc fără probleme, alții pot suferi de disfuncționalități ale inimii, icter sever, rinichi embrionari și o sensibilitate crescută. Cel mai adesea, este vorba de afecțiuni respiratorii, gripa fiind cu adevărat periculoasă pentru ei.
- Publicitate -
Incidența sindromului morții subite este mai mare în rândul prematurilor. Bebelușul trebuie pus întotdeauna în pătuț pe spate, fără jucării de pluș sau perne.
Pe termen lung, complicații pot apărea la scris sau desenat, în ceea ce privește limbajul sau problemele de comportament și memorie. Problemele nu sunt neapărat o consecință directă a nașterii premature, ci mai ales a modului în care a fost crescut și educat.
Părinții au tendința de a-și proteja excesiv copiii, ceea ce poate conduce la apariția problemelor de comportament. Copilul se poate confrunta cu agresivitate, lene, deficiență de atenție, timiditate excesivă.
Depistarea la timp a problemelor ajută
Unele probleme de sănătate se pot manifesta destul de devreme în cazul prematurilor. La nivelul ochilor, se pot dezvolta probleme ca ambliopia (un ochi nu este folosit suficient pentru ca sistemul vizual din creier să se dezvolte corespunzător), descreșterea acuității vizuale în culori, strabismul (ochii nu au capacitatea de a focaliza simultan aceeași imagine). Simptomele care pot însoți aceste probleme sunt: mișcarea constantă a pupilelor, încrucișarea acestora în mod frecvent, chiar și după primele șase luni de viață, apariția unor pete alburii pe suprafața pupilei, imposibilitatea de a fixa ochii pe un obiect sau pe fața cuiva, lăcrimarea excesivă a ochilor, sensibilitate crescută la lumină.
Prematurii pot avea probleme cu auzul. Comportamentul copilului trebuie urmărit cu atenție. Dacă la trei luni cel mic nu întoarce capul în direcția din care vine vocea mamei, la nouă luni nu întoarce capul dacă este strigat, la 18 luni nu răspunde prin mișcare când aude o melodie sau un ritm, sau dacă la doi ani nu poate răspunde unor comenzi simple, este necesar să vă adresați medicului cât mai repede.
Este important ca și problemele de dentiție, mai mari decât ale celor născuți la termen, să fie luate în considerare. O mușcătură anormală, cerul gurii prea înalt, apariția întârziată a dentiției sau mici defecte la nivelul smalțului dinților, care pot favoriza apariția cariilor, sunt semne că ceva nu este chiar în regulă. Dacă vi se pare că observați ceva neobișnuit, duceți copilul la dentist și evitați să-l lăsați seara să adoarmă cu biberonul în gură.
Nu ezita să apelezi la specialiști
Unele situații particulare necesită o diagnosticare rapidă și corectă, pe care doar o experiență îndelungată le poate facilita. Neonatologul îți poate recomanda un pediatru cu experiență în supravegherea copiilor născuți prematur. Părinții trebuie să-și învingă teama de a intra în contact cu bebelușul. Prematurii au nevoie de mai multă afecțiune și stimulare pentru a putea recupera diferența și a se dezvolta armonios. Bebelușii sunt evaluați conform vârstei pe care ar fi trebuit sa o aibă dacă s-ar fi născut la termen. Un copil născut cu trei luni mai devreme va fi evaluat când va împlini șase luni conform realizărilor pe care ar fi trebuit să le aibă la trei luni. Vaccinurile vor fi efectuate conform vârstei cronologice. Dacă prematurul este atent supravegheat, în jurul vârstei de doi ani diferențele între el și alți copii născuți la termen nu vor mai fi atât de vizibile. Când va măsura greutatea și înălțimea pediatrul va lua în considerare dacă, față de curba normală a dezvoltării, respectivele date sunt "paralele".
Este bine să fii precaut
Există câteva detalii de care este bine să țineți cont pentru a vă fi mai ușor să aveți grijă de bebelușul dumneavoastră. În primul rând, asigurați-vă că știți exact care sunt nevoile medicale ale bebelușului înainte de a-l duce acasă. Cereți amănunte despre medicamentele pe care trebuie să i le administrați și urmați exact indicațiile.
Dacă cel mic are nevoie de oxigen, asigurați-vă că știți să folosiți echipamentul. Faceți toate aranjamentele necesare pentru ca cel mic să fie atent supravegheat de medic, măcar după ieșirea din spital. Aflați numerele de urgență la care să puteți suna la nevoie și unde este cea mai apropiată cameră de gardă. Cereți amănunte despre posibilele complicații și fiți pregătiți să le detectați și să anunțați medicul. Solicitați eliberarea unei fișe complete a copilului. În caz de urgență, aceasta va servi medicilor la cunoașterea istoriei medicale a micuțului.
Andreea IACOB
