George W. Bush a transformat un zvon într-o realitate istorică: sarcina de a încheia un război pe care el l-a declanșat și pe baza căruia va fi judecată președinția sa îi va reveni succesorului său, comentează AFP.
- Publicitate -
Lui Bush nu îi rămâne decât să lase Irakul în cea mai bună sau cel mai puțin proastă situație posibilă atunci când va părăsi Casa Albă, consideră experții.
Șeful statului este convins că a avut dreptate, în pofida dezaprobării la scară largă în ceea ce privește modul în care a gestionat războiul, și că istoria va fi cea care va tranșa această chestiune.
Anunțând că intenționează să retragă cel puțin 21.500 de militari până în iulie 2008, Bush a confirmat prezența a peste 100.000 de americani în Irak cu numai șase luni înainte de încheierea mandatului său, în ianuarie 2009.
În condițiile în care problema irakiană s-a complicat, Bush a admis că americanii vor fi prezenți în Irak și după ianuarie 2009 și că succesorul său va găsi dosarul pe birou.
Președintele a recunoscut și o altă realitate. Șeful statului vrea să aducă pozițiile americane în Irak "într-un punct favorabil la momentul sosirii unui nou președinte", iar ceea ce va urma "este ceea ce va hotărî viitorul președinte, oricine va fi ales în 2008", a declarat un înalt responsabil al administrației.
Bush a explicat că progresele înregistrate permit repatrierea parțială a contingentului american. Experții adaugă, însă, că nu avea de ales, chiar dacă astfel și-a asumat riscul politic considerabil de a prelungi perioada pe care o petrec militarii în Irak, deoarece capacitatea de rotație a trupelor a ajuns la limită.
Analiștii subliniază și că Bush, care a declarat întotdeauna că ia deciziile pe baza principiilor, nu a sondajelor, nu va începe acum să se preocupe de popularitatea sa. "Iată un președinte ferm convins că a făcut ceea ce trebuia, care va menține direcția, deși are motive întemeiate să nu o facă și care, într-o anumită măsură, se pare că s-a resemnat cu faptul că riscă să intre în istorie ca cel mai puțin popular președinte din epoca modernă", a declarat Charles Kupchan, expert la Council on Foreign Relations.
Din cauza unei situații sumbre în Irak, Bush nu va intra în galeria președinților americani alături de Franklin Roosevelt, considerat de americani învingătorul Germaniei naziste și Japoniei imperiale, ci alături de Lyndon Johnson, asociat cu implicarea în Vietnam.
George W. Bush a transformat un zvon într-o realitate istorică: sarcina de a încheia un război pe care el l-a declanșat și pe baza căruia va fi judecată președinția sa îi va reveni succesorului său, comentează AFP.
Lui Bush nu îi rămâne decât să lase Irakul în cea mai bună sau cel mai puțin proastă situație posibilă atunci când va părăsi Casa Albă, consideră experții.
Șeful statului este convins că a avut dreptate, în pofida dezaprobării la scară largă în ceea ce privește modul în care a gestionat războiul, și că istoria va fi cea care va tranșa această chestiune.
Anunțând că intenționează să retragă cel puțin 21.500 de militari până în iulie 2008, Bush a confirmat prezența a peste 100.000 de americani în Irak cu numai șase luni înainte de încheierea mandatului său, în ianuarie 2009.
În condițiile în care problema irakiană s-a complicat, Bush a admis că americanii vor fi prezenți în Irak și după ianuarie 2009 și că succesorul său va găsi dosarul pe birou.
Președintele a recunoscut și o altă realitate. Șeful statului vrea să aducă pozițiile americane în Irak "într-un punct favorabil la momentul sosirii unui nou președinte", iar ceea ce va urma "este ceea ce va hotărî viitorul președinte, oricine va fi ales în 2008", a declarat un înalt responsabil al administrației.
Bush a explicat că progresele înregistrate permit repatrierea parțială a contingentului american. Experții adaugă, însă, că nu avea de ales, chiar dacă astfel și-a asumat riscul politic considerabil de a prelungi perioada pe care o petrec militarii în Irak, deoarece capacitatea de rotație a trupelor a ajuns la limită.
Analiștii subliniază și că Bush, care a declarat întotdeauna că ia deciziile pe baza principiilor, nu a sondajelor, nu va începe acum să se preocupe de popularitatea sa. "Iată un președinte ferm convins că a făcut ceea ce trebuia, care va menține direcția, deși are motive întemeiate să nu o facă și care, într-o anumită măsură, se pare că s-a resemnat cu faptul că riscă să intre în istorie ca cel mai puțin popular președinte din epoca modernă", a declarat Charles Kupchan, expert la Council on Foreign Relations.
Din cauza unei situații sumbre în Irak, Bush nu va intra în galeria președinților americani alături de Franklin Roosevelt, considerat de americani învingătorul Germaniei naziste și Japoniei imperiale, ci alături de Lyndon Johnson, asociat cu implicarea în Vietnam.
