Pentru mulți, dobânda anuală sau dobânda anuală efectivă sunt singurele criterii care fac un credit să fie mai avantajos decât altul. Nimic mai adevărat dacă ar fi să luăm de bun tot de ne spun reprezentanții băncilor. Teoria se schimbă însă radical în momentul în care pe hârtie se pun și acele costuri ascunse și pe care bancherii se feresc să le arate, reprezentate de taxe și comisioane.
- Publicitate -
Unul din cele mai frecvente comisioane impuse de bănci este cel de analiză. Astfel, indiferent de tipul de credit, de suma împrumutată sau perioadă, fiecare client al băncii trebuie verificat dacă se încadrează în condițiile impuse. Așa cum este de așteptat, și această verificare presupune o cheltuială, pe care în mod evident o suportă tot clientul. Mai mult decât atât, de parcă nu era de ajuns că trebuie să plătești pentru un lucru banal, majoritatea băncilor nu s-au mulțumit să aplice doar un anumit procent, ci și-au luat chiar și măsuri de siguranță impunând ca această taxă să nu fie mai mică de o anumită sumă.
La fel de anormal, dar foarte important și la fel de des întâlnit, este comisionul de acordare care reprezintă de fapt un anumit procent din suma împrumutată. Cu alte cuvinte, după ce banca a fost de acord cu acordarea creditului, pentru a te putea atinge de bani trebuie să plătești o taxă.
Continuând pe linia comisioanelor de neînțeles pentru clienți dar perfect normale pentru bancheri, următoarea pe lista celor mai frecvente taxe este cea pentru rambursare anticipată, care se traduce prin plata unei anumite sume atunci când cineva intenționează să scape mai repede decât era stabilit de un împrumut în bancă. La fel se întâmplă și în cazul în care cineva ar dori să plătească într-o lună două rate în loc de una.
Un alt comision, la fel de interesant ca și cele de până acum, este cel de schimb valutar, care se aplică în situația în care, din necunoștință de cauză, clientul contractează, spre exemplu, un împrumut în euro, pentru că are o dobândă mai avantajoasă, dar dorește ca banii să îi fie dați în lei sau în dolari.
La toate acestea se adaugă o altă categorie de comisioane, ce-i drept de mai mică valoare, dar care influențează și ele în final costul real al unui împrumut. În categoria comisioanelor "ieftine" intră taxa pentru deschiderea contului curent, comisionul lunar sau anual pentru administrarea contului curent, comisioanele pentru retragerea de numerar sau plăți prin virament, comisioanele pentru depunerea de numerar sau încasări prin virament sau comisionul de eliberare a extrasului de cont.
O categorie aparte de comisioane sunt cele calculate doar în cazul creditelor ipotecare. Astfel, așa cum e bine știut, pentru a putea primi banii, clientul trebuie în primul rând să ipotecheze cu o proprietate. Doar că ipotecarea nu se face oricum, ci prin plata unui onorariu către un notar, taxă pe care o va plăti evident clientul. La această taxă se adaugă costul înregistrării gajului la arhiva electronică mobiliară, urmând ca la final de contract, să se mai plătească un nou comision, acela pentru radierea garanțiilor. În cazul în care din varii motive, pe durata derulării contractului de credit, clientul dorește să își renegocieze cu banca împrumutul, în mod evident, acesta va trebui să plătească un nou comision, respectiv cel pentru renegocierea sau modificarea condițiilor creditului.
