Statele europene și asiatice au fost mai sceptice. Nu au emis acțiuni cu valoare de 1%. Au insistat asupra controlului de stat al activității băncilor de investiții… doar au insistat. Tentația de a câștiga bani mulți a fost prea mare. Drept urmare, și Uniunea Europeană a trebuit să adopte un plan de urgență pentru salvarea băncilor, în valoare de circa 400 miliarde euro.
- Publicitate -
Se vede clar că implicarea statului este necesară. Doar că acum, autoreglarea piețelor este atât de puternică încât amenință să scape de sub controlul guvernelor.
Un joc de noroc
Scăderile de la bursă nu trebuie considerate tragice. În ultimii ani, valoarea întreprinderilor cotate la bursă a crescut, spre exemplu, de la 30 la 50 dolari. Acum a scăzut la 40 dolari. Creșterea a fost posibilă datorită speculațiilor. Valoarea reală a activelor firmelor nu a crescut atât de mult.
Așadar, cei care joacă la bursă speră ca acțiunile să se aprecieze artificial, de la 50 la 60 dolari, pentru un câștig de 10 dolari.
Acum însă, piața se autoreglează și acțiunile scad de la 50 la 40 dolari. Acesta este însă riscul jocului. Până la urmă, bursa nu este decât un joc de noroc.
Un sistem bazat pe promisiuni
Criza financiară, adică lipsa de bani, este cauzată de un fenomen aparte: lipsa banilor, la propriu! Banii pe care îi folosim zilnic la cumpărături nu reprezintă decât un procent infim din totalul sumelor aflate în circulație. Pe sistemul "I owe you", băncile își trimit hârtii de valoare, prin care atestă că vor plăti, dacă va fi nevoie, o anumită sumă. Transferurile între bănci nu constau în transporturi de bani. Toate aceste hârtii circulă între bănci, fără ca nimeni să plătească efectiv vreun ban. De fapt, circuitul financiar funcționează fără bani.
Băncile știu cam de câți bani cash au nevoie, pentru a face față cererilor consumatorilor. Pentru acea sumă, se face un împrumut la banca națională a statului respectiv. Totul merge ceas și nimeni nu observă nimic.
Când o bancă își pierde capitalul propriu, de 3-5% din cifra de afaceri, trebuie să anunțe falimentul. Ce se întâmplă acum cu băncile americane? E simplu. Hârtiile care valorau 1% și erau vândute la un preț de 100 de ori mai mare și-au pierdut chiar și acea valoare infimă.
Evident, nici hârtiile vândute altor bănci nu mai au vreo valoare, așa că și alte instituții financiare se pot trezi că averea lor de hârtie nu înseamnă nimic. Astfel, circuitul bancar începe să șchiopăteze, să se ruineze din interior. Scade valoarea împrumuturilor acordate și, încet dar sigur, piețele se blochează, întrucât nu mai există bani suficienți pentru a acoperi suma totală care circulă în sistem.
Cacealmaua băncilor falimentare
Statele puternice dispun de cantități uriașe de bani "reali", ca să rămână pe plus. Să sperăm doar că vom avea succes în încercarea de a substitui hârtiile de valoare ale băncilor cu bani lichizi, până când încrederea în tranzacțiile bancare va reveni la cote normale și piața de capital va funcționa iarăși normal.
De fapt, relațiile interbancare nu reprezintă o piață, ci un sistem de circulare a valorilor, aflat sub controlul riguros al statului. Când nu va mai exista pericolul ca bănci falimentare să intre în acest sistem, totul va funcționa fără probleme. S-ar putea însă să mai treacă ceva ani până atunci.
Radu MIHALCEA
