Toți cei care pornesc o afacere vor să facă bani. Și toți care contractează fonduri structurale o fac pentru a face și mai mulți bani. În aceste condiții, oricine s-ar putea întreba de ce Uniunea Europeană finanțează cu atâtea miliarde de euro firmele. Până la urma, cele mai multe se vor dezvolta, vor căuta să obțină monopolul pe o piață mai mare sau mai restrânsă, să fixeze un preț minim și să facă un profit uriaș, în timp ce inflația crește ca urmare a lipsei concurenței.
- Publicitate -
Ideea este că dacă planul cuiva de a face bani corespunde cu principiile durabile de dezvoltare ale Uniunii Europene, drumul spre finanțare este liber.
Care sunt însă principiile? Toți vorbesc despre ele și dau de înțeles că le-ar fi învățat de la grădiniță, însă nimeni nu poate spune ceva concret.
Adevărul este că Uniunea Europeană și-a asumat rolul de ghid spre "o societate mai prosperă și mai justă, garantând un mediu mai curat, mai sigur și oferind vieții o calitate mai bună", în baza angajamentului de la Rio de Janeiro, din 1992.
Cea mai bună definiție a fost elaborată în 1987, când niște oameni deștepți (comisia Brundtland) au decis că dezvoltarea durabilă înseamnă "să răspunzi nevoilor actuale, fără a compromite șansa generațiilor viitoare de a-și satisface propriile lor nevoi".
În prezent, dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv care se aplică tuturor aspectelor economico-sociale și s-a divizat în trei mari componente, respectiv dezvol-tarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului.
Astfel, dacă un întreprinzător eligibil vrea să își modernizeze fabrica de cherestea, iar proiectul său prevede investiții în protecția mediului, atunci are toate șansele să primească finanțare. Mai mult, investiția sa va crește puterea economică a zonei și va avea un impact asupra mediului social (posibile locuri de muncă, diminuarea concurenței, dacă este cazul).
Singura problemă a strategiei de dezvoltare durabilă este că nu este profitabilă decât pe termen scurt. Finanțarea unui număr mare de companii și instituții publice duce la epuizarea resurselor, reducerea biodiversității, poluare și decalaje de dezvoltare. Uniunea Europeană a sesizat, însă, de ceva vreme direcția în care se îndreaptă societatea. Dacă producția și consumul vor crește constant în următorii ani, generațiile viitoare riscă să nu mai aibă nicio resursă disponibilă.
Din această cauză, regulile dezvoltării durabile s-au schimbat. În prezent, cele trei principii sunt creșterea economică, protecția mediului și coeziunea economică, adică reducerea decalajelor.
În ce măsură se va reuși menținerea echilibrului între dezvoltare și consum, rămâne de văzut.
