Pe fondul evoluţiei rapide a tulburărilor antiguvernamentale din Iran şi al presiunii crescânde din partea comunităţii internaţionale, clasa clericală pare incapabilă, deocamdată, să facă faţă la ceea ce a devenit o criză de legitimitate în inima Republicii Islamice.
- Publicitate -
Demonstraţiile, care au început luna trecută la Teheran, s-au extins în toate cele 31 de provincii ale Iranului, dar nu au atins încă amploarea revoltelor din 2022-2023, declanşate de moartea lui Mahsa Amini în timpul detenţiei pentru încălcarea codului vestimentar islamic. Începând în Teheran cu comercianţii din Marele Bazar, furioşi din cauza deprecierii puternice a monedei rial, ultimele proteste implică acum şi alte persoane, în principal tineri, mai degrabă decât femeile şi fetele care au jucat un rol cheie în protestele Amini.
Agenţia de ştiri pentru drepturile omului din SUA (HRANA) a raportat că cel puţin 34 de protestatari şi patru membri ai forţelor de securitate au fost ucişi, iar 2.200 au fost arestaţi în timpul tulburărilor, ceea ce, potrivit analiştilor, evidenţiază o deziluzie mai profundă faţă de status quo-ul şiit. „Prăbuşirea nu este doar a rialului, ci şi a încrederii", a declarat Alex Vatanka, directorul Programului Iran al Institutului pentru Orientul Mijlociu din Washington D.C.
Protestatarii ocupă străzile
Un fost înalt funcţionar din aripa reformistă a establishmentului a declarat că pilonii ideologici de bază ai Republicii Islamice - de la codurile vestimentare impuse până la alegerile de politică externă - nu au rezonanţă în rândul celor sub 30 de ani, care reprezintă aproape jumătate din populaţie. „Tânăra generaţie nu mai crede în sloganurile revoluţionare, ci vrea să trăiască liber", a spus el. Hijabul, un punct fierbinte în timpul protestelor Amini, este acum impus în mod selectiv. Multe femei iraniene refuză acum în mod deschis să îl poarte în locuri publice, renunţând la o tradiţie care a definit mult timp Republica Islamică. În cadrul protestelor actuale, mulţi manifestanţi îşi exprimă furia faţă de sprijinul acordat de Teheran militanţilor din regiune, scandând sloganuri precum „Nu Gaza, nu Liban, viaţa mea pentru Iran”, semnalând frustrarea faţă de priorităţile establishmentului. Influenţa regională a Teheranului a fost slăbită de atacurile Israelului asupra reprezentanţilor săi - de la Hamas în Gaza la Hezbollah în Liban, Houthi în Yemen şi miliţiile din Irak - precum şi de înlăturarea aliatului apropiat al Iranului, dictatorul sirian Bashar al-Assad. Preşedintele SUA, Donald Trump, a declarat că ar putea veni în ajutorul protestatarilor iranieni dacă forţele de securitate vor trage asupra lor. „Suntem pregătiţi şi gata de acţiune”, a scris el, fără a da mai multe detalii, în 2 ianuarie, la şapte luni după ce forţele israeliene şi americane au bombardat instalaţiile nucleare iraniene într-un război de 12 zile. Liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei, care se confruntă cu unul dintre cele mai precare momente ale domniei sale de zeci de ani, a răspuns jurând că Iranul „nu va ceda în faţa inamicului”.
