Copiii de pe tot globul au confiscat Crăciunul. Este sărbătoarea lor.
- Publicitate -
Nu există copil care să nu-i fi scris moșului o scrisoare. De obicei, micuții îi cer Moșului jucării și îi spun că au fost cuminți.
Sociologii au descoperit că scrisorile fetițelor sunt mai lungi și mai amabile, chiar dacă cererile lor nu le întrec pe cele ale băieților. În plus, ele cer cadouri și pentru persoanele dragi. Într-un top haios alcătuit de prestigioasa revista Forbes, Moș Crăciun s-a situat pe locul 1, cu o avere de 1 infinit de dolari!
Cântecele de bucurie s-au transformat în colinde
Se spune că nevasta lui Crăciun i-a oferit adăpost în grajd Fecioarei Maria, fără știrea lui. Când a aflat, Crăciun s-a enervat atât de tare, încât i-a tăiat mâinile soției, dar Maica Domnului a făcut o minune și i le-a lipit la loc. Văzând acest lucru, Crăciun se convertește la creștinism și, fericit că nevasta lui, Crăciunița, și-a recăpătat mâinile pe care el i le tăiase fără să cugete, aprinde trunchiuri de brazi, în jurul cărora încinge o horă, împreună cu slugile lui. Drept mulțumire, împarte, apoi, daruri tuturor. Cântecele lui de bucurie s-au transformat în colinde, iar obiceiul de a face daruri s-a păstrat din generație în generație.
Santa Claus (sau Moș Crăciun), n-a fost totdeauna un bătrânel simpatic și voios. N-a avut dintotdeauna mustăți și barbă albă, și n-a purtat dintotdeauna un costum roșu. Înainte de a i se da de către unii adresa la Polul Nord, și mult înaintea presupuselor lui vizite de Crăciun pe la copiii din întreaga lume să le aducă bucurie, Moș Crăciun a fost și el un copil ca toți copiii, un copil cu numele de Nicholas (Nicolae).
Băiețelul era ca orice alt copil iar părinții lui, ca atâția alți părinți, au visat lucruri extraordinare pentru copilul lor. Chiar și numele a fost dat cu mare grijă, pentru că Nicolae înseamnă "eroul oamenilor". De la o vârstă fragedă, Nicolae se dovedi a fi un copil cu inima bună și de o generozitate de neegalat. Sărea mereu în ajutorul oamenilor din satul lui, își împărțea mâncarea cu cei nevoiași și bucura prin atitudinea lui și pe cei tineri și pe cei mai în vârstă.
Nicolae deveni curând cunoscut în împrejurimi pentru bunătatea și pentru felul înțelept în care gândea. Îmbrăcămintea lui era o haină lungă, roșie și o pălărioară roșie și călătorea pe cal. În fiecare sat, gloate de copii când îl zăreau alergau la el și îl urmau. Într-un sat, Nicolae auzi despre un om bătrân și sărac care avea trei fete, și a cărui situație era așa de precară că nu mai avea cu ce să le hrănească; se temea bietul om că va trebui să le dea cuiva, să le dea de acasă. În noaptea aceea, în timp ce întreg satul era adormit, Nicolae s-a apropiat de cocioaba acelui om cu trei fete. S-a suit sus pe acoperiș și pe horn a lăsat în jos, în vatră, trei punguțe cu galbeni, una câte una.
Cum mai devreme în seara respectivă cele trei fete își spălaseră ciorapii și îi puseseră la vatră să se usuce, cele trei punguțe au aterizat chiar în ciorapii lor.
În ziua următoare, fetele au găsit banii în ciorapii atârnați la uscat. "Tata!" au zis ele bătrânului, "ceva magic s-a întâmplat, uite că am găsit bani în ciorapii întinși lângă cămin". Povestea lor s-a dus din sat în sat, și alți oameni au început să-și pună și ei ciorapii lângă cămin în speranța că cineva le va pune și lor ceva bani în ciorapi. Pentru toate lucrurile bune pe care le-a făcut, Nicolae a fost numit "sfânt". Ca și altor sfinți, Sfântului Nicolae i s-a dat o zi specială. Și în acea zi specială în fiecare an, oamenii celebrează faptele lui bune și acea zi este 6 Decembrie.
Oamenii din întreaga lume atârnă ciorapi în fața căminului și noaptea "cineva" pune tot felul de bunătăți în ei, dulciuri și alte lucruri mărunte, ca dimineață să le găsească mai ales copiii și să se bucure de ele. Cumva, în timp, oamenii au început să celebreze ziua de Sfântul Nicolae, în Decembrie 24, ajunul Crăciunului.
