Soluția adoptată de Guvern, prin care, pe viitor, nu CNSAS, ci instanțele de judecată vor da verdicte de poliție politică, prevestește, în opinia unor cititori, nimic altceva decât decesul Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității: "Mai pe românește spus, operația reușită, pacientul mort!" (Lucian, 47 ani).
- Publicitate -
Alții, mai optimiști, mulțumesc Curții Constituționale pentru că, "prin decizia privind mătrășirea Legii CNSAS, care nu mai este bună taman în an electoral, s-a demonstrat că stafia securității și a comunismului o să mai bântuie mult și bine pe pământ românesc" (Virgil Amariei, 56 ani).
Inginerul I. Popa (58 ani, din Constanța) este unul dintre cei care a fost… bântuit, "pe bune", de stafia Securității, cel puțin până în Decembrie 1989. Tot necazul a pornit de la neplăcuta experiență pe care a avut-o la doi ani după terminarea facultății, pe când lucra la o foarte mare întreprindere constănțeană, ca inginer mecanic.
"N-o să-i uit niciodată fața celui care a venit la mine la întreprindere, în timpul unei pauze de masă, și m-a întrebat dacă vreau să-l informez, din când în când, cu ce se mai întâmplă prin fabrică, dacă am colegi care nu iubesc sistemul
și chestii din astea. I-am spus că, în viziunea mea, securiștii de teapa asta reprezintă ceva rău, refuzându-i franc oferta.
Culmea este că nu s-a supărat pe mine, probabil și din cauză că era aproximativ de vârsta mea, dar a încercat să-mi sugereze, în diferite moduri, că dracul nu este chiar așa de negru, să nu uit că am un dosar de cadre foarte bun, dar că ar fi posibil să nu rămână așa. I-am repetat că nu îmi place oferta lui, insistând că nu o înțeleg, iar el mi-a propus să mă mai gân-desc".
Carieră profesională ratată
Tocmai fusese avansat ca șef de secție, cu derogare ("din cauză că nu aveam vechimea cerută de lege pentru funcția respectivă") pentru că, realmente, era cel mai bun specialist dintre cei tineri.
N-a trecut nici o lună de la întâlnirea cu securistul și a fost chemat de secretarul de partid. Nu să-l laude, cum o mai făcuse cu alte ocazii, ci să-l certe că și-ar fi pierdut entuziasmul, reproșându-și că s-a pripit atunci când l-a susținut să fie avansat. Fără să-i prezinte nici un argument și, mai ales, fără să se uite în ochii lui. "Mi-am dat seama că mișcarea era opera securistului și am ieșit scârbit din acel birou. După fix o lună de zile, m-a vizitat din nou acel tânăr securist, cu ochi de viperă. Mi s-a urcat sângele la cap când l-am văzut, a observat și el lucrul ăsta și m-a luat cu binișorul. I-am spus că aș accepta doar ca ofițer la informații externe, însă mi-a explicat că, dacă mă remarc, o să ajung și acolo. Atunci i-am spus că, în afară de inginerie, eu nu vreau să fac altceva, și a plecat fără să se mai uite în urmă. Cert este că, peste nici trei luni, am fost retrogradat din funcție și criticat aspru în ședință de partid. A fost momentul când m-am gândit, pentru prima oară, să plec din țară și să mă răzbun împotriva nele-giuiților din România. Dar n-am reușit, deși am încercat".
Abia peste șapte ani de la acel incident a fost promovat ca șef de atelier, funcție în pe care l-a prins și Revoluția. Când a aflat că soarta CNSAS-ului "a fost pecet-luită de decizia Curții Constituționale", a realizat încă o dată,
"că supraviețuitorii genocidului comunist nu vor scăpa niciodată de stafia securiștilor, care sunt bine înfipți în toate punctele cheie. Îmi vine să urlu, deși școala vieții m-a ajutat să nu mă pierd ușor cu firea".
Lungește, Doamne, boala, până la verdictul instanței!
I.Popa nu înțelege de ce ar mai fi nevoie ca instanțele de judecată să dea hotărâri pentru ceea ce este clar ca lumina zilei: o anume parte a securității a fost executantul genocidului ordonat de Partidul Comunist Român. Și când spune asta, se referă exclusiv la nenorociții care au făcut poliție politică, distrugând mii de destine, fără cel mai mic regret.
"Chiar dacă înghițim gogorița asta, la cât durează un proces în România, n-o să aflăm niciodată cine au fost turnătorii ordinari, mai ales că sunt oameni cu mulți bani, capabili să cumpere totul, iar experiențe care să-mi susțină afirmațiile avem detule. Ca unul al cărui viitor profesional a fost distrus de acești nenorociți și alții de tagma lor, cer, încă o dată, parlamentarilor constănțeni (prima dată am făcut-o participând la mitingul organizat recent de AFDPR Constanța), indiferent cărui partid aparțin, să aibă inițiativa unei legi care să permită CNSAS-ului să facă ce a făcut și până acum, nimic în plus, nimic în minus. Dacă, nu cumva, măcar în ultimul ceas, turnătorii vor înțelege să bage capul în nisip, odată pentru totdeauna!".
