În prezent, alocația lunară de maternitate acordată de statul român este de 600 lei, la care se adaugă și alocația copilului, de 200 lei, fiind mult mai mică în comparație cu alte țări din Uniunea Europeană, de patru ori față de Ungaria, de trei ori față de Marea Britanie și de circa 1,5 ori mai mică decât la bulgari, deși am aderat împreună la spațiul comunitar, ca să dăm numai câteva exemple comparative.
- Publicitate -
Referitor la ajutorul de primă naștere pentru așa-zisul trusou, mamele îl consideră insuficient, având în vedere prețurile extrem de piperate ale lucrurilor strict necesare unui nou-născut.
Cititoare ale ziarului nostru au dorit să atragă atenția autorităților, și pe această cale ("Nici nu mai știu numărul plângerilor trimise la Ministerul Muncii pentru modificarea cuantumului indemnizației lunare de maternitate" - Monica Turcu, 31 ani, din Constanța), că, dacă mamele ar primi 85 la sută din cuantumul salariului mediu pe economie, curajul lor de a face mai mulți copii va crește.
Chiar și pentru mamele cu venituri lunare foarte mari și cariere profesionale de excepție ar trebui să se găsească metode care să le stimuleze să stea cu bebelușii măcar în perioada de alăptare: "Ca specialist ginecolog, sunt stupefiată de ușurința cu care mame cu cariere profesionale reușite, deci cu salarii cu mult peste medie, renunță să alăpteze, deși ar putea s-o facă, numai să nu stea prea mult acasă. Cred că este nevoie de o implicare a statului în astfel de cazuri, căci importanța alăptării pentru sănătatea viitoare a copilului este extraordinară" (dr. A. F.)
"Nu am făcut copilul pentru stat!"
Clara Damian, 29 ani, din Constanța: "Nu vreau să creadă cineva că am făcut copilul pentru stat.
L-am făcut pentru mine și este obligația mea să-l cresc așa cum scrie la carte, dacă sunt un părinte responsabil. Însă, vrând-nevrând, tot la banii statului ajung după naștere, când am elementara obligație să stau cu bebelușul, măcar pentru a-l alăpta, dacă nu pentru a-i urmări orice gest, orice grimasă, orice mișcare, adică pentru a-l vedea cum crește. Cred că acesta este cel mai adevărat drept al unei mame, chiar și al unui tată, să urmărească, și cu lupa, de ce nu?, cum crește această minune dumnezeiască.
Și, cu toate astea, eu nu pot să-mi permit acest lux. Câștigam mai mulți bani decât soțul înainte de naștere și, mai mult de patru luni nu cred că o să stau acasă cu bebelușul meu scump. Poate că aș fi stat dacă cheltuielile pentru creșterea lui nu ar fi fost atât de mari. Vă spun cu mâna pe inimă, fără s-o fac pe parvenita sau grozava, că ele costă de trei ori mai mult decât indemnizația primită de la stat. Cine are copii știe că se fac afaceri extraordinar de frumoase pe baza lor. Chiar dacă nu te duci în magazine de firmă, pielea delicată a bebelușului te obligă să alegi numai și numai lucruri din bumbac, iar acestea costă mulți bani. Iar copiii sănătoși cresc cu ziua, lucrurile nu mai pot fi folosite și, normal, trebuie completat trusoul. Ca să nu mai vorbesc despre pamperși – eu folosesc și peste zece pe zi, de tot felul de cosmetice, de alimentația mea, ca femeie care alăptez, de controale medicale periodice, de vaccinuri mai bune, care nu sunt gratuite și câte alte lucruri. Și asta dacă bebelușul nu are, Doamne ferește, vreo problemă de sănătate!
Statul trebuie să ia foarte în serios ideea de a acorda măcar 85 la sută din salariul mediu pe economie, dacă același procent din venitul mamei ar fi prea mult".
Dacă nu se mărește indemnizația lunară a mamelor, de părere că natalitatea o să tot scadă, în ciuda falsei idei că se nasc mai mulți copii, sunt și Ana Trifu, 26 ani, Doina Sabina Stoian, 31 ani, Lidia Coman, 34 ani, toate din Constanța.
