"Ce se întâmplă în situația în care un salariat nu și-a făcut fracția din concediul de odihnă conform programării până la sfârșitul anului 2011, și nu din vina lui? Primește banii sau e un drept de la care trebuie să-și ia adio?" (Ludmila Alexov).În situațiile în care programarea concediilor de odihnă se face fracționat, angajatorul are obligația să stabilească această programare, cu condiția ca fiecare salariat să aibă posibilitatea să efectueze într-un an calendaristic măcar o perioadă de zece zile lucrătoare de concediu neîntrerupt – precizează Manuela Marcu, expert în probleme de muncă. Dacă, totuși, se întâmplă ca un angajat să nu-și efectueze tot concediul de odihnă la care are dreptul pe parcursul unui an calendaristic, atunci Codul Muncii îl obligă pe angajator să-i acorde salariatului respectiv concediul cuvenit până la sfârșitul anului următor. De reținut că sărbătorile legale în care nu se lucrează, dar și zilele libere plătite după cum este stipulat în contractul colectiv de muncă nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual. Durata minimăLegislația obligă ca durata minimă a concediului de odihnă anual să nu fie mai mică de 20 de zile lucrătoare, acest drept fiind acordat proporțional cu activitatea prestată de salariat într-un an calendaristic. Nu e loc de negocieri…Când este vorba despre dreptul la odihnă, legislația este clară: acesta nu poate face obiectul renunțării, limitării sau al vreunei cesiuni. Cu alte cuvinte, concediul de odihnă, al cărui scop este refacerea capacității de muncă, trebuie, în mod normal, efectuat conform programării. Referitor la compensarea zilelor de concediu neefectuate, aceasta este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
- Publicitate -
