Cătălin Avram este subinginer, are un copil minor și de patru ani lucrează în Germania. Întotdeauna s-a considerat un om harnic, însă abia când a văzut cum muncesc nemții, și-a dat seama că, cel puțin până atunci, s-a cam supraestimat. I-a fost greu la început să intre în ritmul de muncă al angajaților germani, însă voința de a câștiga mai bine l-a ambiționat. Acolo a învățat că pentru a fi angajat în sectorul privat și a rămâne pe post, este nevoie ca firma la care ești angajat să meargă, iar pentru asta, fiecare angajat să producă "cel puțin de patru ori leafa pe care i-o dă patronul. Și n-ai să auzi niciun neamț să se plângă de sclavie, cum se plâng ai noștri. Acum caut alt contract, tot pentru Germania și le-am spus la toți cunoscuții că, indiferent de Codul Muncii, dacă nu dai sudoare la muncă, pleci urgent. Despre furăciuni, nici nu se pune problema! Și nu vorbesc din cărți, ăsta e adevărul. Și mai e o chestie la nemți: patronii nu s-au făcut multimilionari în euro în câțiva anișori ca în România, marea majoritate respectă muncitorii, îi plătesc corect".
- Publicitate -
Au cinstea în sânge
Cititorul nostru acceptă că avansul tehnologic al Germaniei nu se poate compara cu al nostru, însă nimeni nu-l poate convinge că nemții nu au munca și cinstea în sânge sau că ar fi capabili să nu ducă o treabă începută până la capăt. L-a mai impresionat și faptul că fiecare își vede de... felia lui, fără cârcoteli la adresa colegilor. Cât despre salarii: "Nici acolo nu sunt la fel de mari pentru toți, depinde cum i-a atins și pe ei criza, dar se dau tot felul de stimulente când le meriți și ai rezultate. Mi-aș dori ca și la noi să se practice sistemul ăsta, poate n-om mai pleca să muncim pe la alții...".
Un alt lucru care l-a impresionat este implicarea sindicatelor în apărarea intereselor salariaților, nicidecum în tot felul de mașinațiuni politice, cum se mai poartă pe la noi.