"De ce să mai votez dacă toți sunt la fel?" - este întrebarea pe care și-o pune, la fiecare ciclu electoral și nu numai, ing. Elena Sandu. Conștientă că o astfel de strategie are efecte devastatoare pentru democrație pe termen lung, de fiecare dată își calcă pe inimă și merge la vot. Își face curaj, își depășește lehamitea și pune ștampila pe "răul cel mai mic. Cea mai mare lehamite mă cuprinde însă că în toate campaniile, dar în toate, se profită de cei săraci cu duhul. Nu știu cum se face, dar există persoane speciali-zate să profite urât de acești oameni cu mari probleme sociale. Întrebarea mea e de ce-și aduc aminte de ei, de ce-i sufocă cu atenții, mese gratuite, bilete la spectacole numai în campanie? Mi se plângea o cunoștință că tatăl său, un biet pensionar cu pensie socială, se declară mulțumit de puținul primit înainte de alegeri. Este la curent cu întâlnirile cu toți candidații, de la toți ciupește câte ceva, iar de votat, votează cu cine l-a omenit mai bine, nu poți să-l scoți din ale lui. Problema e că se dau în vânt după mita electorală și cei cu stare bună".
- Publicitate -
Strategie sinucigașă
Ca intelectual, cititoarea noastră știe că o asemenea meteahnă are urmări politice devastatoare pe termen lung și, înainte de toate, de dezintegrare socială. Are un sentiment amar că a ajuns să-i cunoască pe cei care n-au nicio apăsare atunci când își pun votul unde, în lipsa atențiilor, nu l-ar pune. Iar cei săraci cu duhul nu intră în această ecuație.
Un motiv în plus pentru a-și ruga concetățenii să nu depună armele și să meargă în număr cât mai mare la vot, în primul rând, pentru a le strica ploile "șmecherilor interminabilei tranziții dâmbovițene", care știu să exploateze la maximum lehamitea și dezamăgirea generală. Mai mult decât atât, este convinsă că democrația s-ar uza și mai mult dacă oamenii nu ar profita de dreptul la vot.
