Abia după ce a avut șansa de a munci în Anglia, Viorel Nicolae a înțeles de ce în alte țări nu este po-sibilă… superîmbogățirea peste noap-te, cum se întâmplă pe la noi în pe-rioada postdecembristă. Este inginer de meserie, dar a acceptat să mun-cească, o vreme, ca tehnician, cu contract de muncă. Acolo a învățat că pentru a fi angajat în sectorul privat și a rămâne pe post, este nevoie ca firma la care ești angajat să meargă, iar pentru asta, fiecare angajat să producă "cel puțin de patru ori leafa pe care i-o dă patronul. Și n-ai să auzi niciun englez să se plângă de sclavie. Acum caut alt contract și le-am spus la toți cunoscuții că, indiferent de Codul Muncii, dacă nu dai sudoare la muncă, pleci urgent. Despre furăciuni, nici nu se pune problema! Și nu vorbesc din cărți, ăsta e adevărul. Și mai e o chestie la ei: patronii nu s-au făcut multimilionari în euro în câțiva anișori ca în România, marea majori-tate respectă muncitorii, îi plătesc corect".
- Publicitate -
Fiecare cu felia lui...
Cititorul nostru a constatat... pe viu că avansul tehnologic la care au ajuns englezii nu se compară cu al nostru, însă ei chiar au munca și cinstea în sânge, duc treaba până la capăt, sunt patrioți, fiecare își vede de felia lui, iar cârcoteli și băgatul bățului prin gard, ca la noi, le sunt complet străine.
"Și nu că ar fi mai deștepți ca românii! Eu nu cred că vom avea prea repede salarii ca în Anglia, dar dacă îi copiem, ne putem apropia de ei. În țară am rude care se plâng de sărăcie, dar fug de munca de jos, mai sunt și invidioși. La englezi n-ai să vezi fițe de-astea!".
Dacă e să le reproșeze ceva, ar fi vorba despre teama exagerată a oficialilor acestei țări că numărul mare de viitori imigranți români le-ar putea crea serioase probleme.
