Nu este vorba despre vreo glumă proastă. Ceea ce i s-a întâmplat cititoarei noastre, Anca Ivan, este un motiv în plus de a-i adânci durerea pe care destinul i-a provocat-o: "Anul trecut, am fost în vizită, la fiul meu, care este stabilit de trei ani în Germania. În puținele ieșiri pe care le-am făcut singură, dacă spuneam că sunt din România, se vedea pe fața respectivilor că trebuie să fie atenți la buzunare. M-au durut mult aceste aluzii, dar tot de noi depinde să le contracarăm, cu toate că sunt conștientă că în România nu poate fi ca în Germania în multe privințe. De-atunci, mă tot întreb, de ce? Unul dintre răspunsuri mi l-a oferit pățania de la începutul acestei luni, despre care am simțit nevoia să vorbesc, poate le va da de gândit și care au un gol în loc de suflet".
- Publicitate -
Femeia locuiește la cartier și știe bine că atunci când se urcă într-un autobuz sau când intră în spații mai aglomerate, trebuie
să-și… asigure poșeta și buzunarele, pentru că hoții fură tot ce se poate. A auzit ea că se fură până și semnele de circulație, dar ca să-i dispară doliul de la ușă, i s-a părut deja prea mult. Este superstițioasă și, în mintea sa, și-au făcut loc zeci de interpretări ale acestui gest inexplicabil, care i-au răpit pacea sufletească, oricum zdrun-cinată după decesul tinerei sale surori. Se vorbește că la noi hoția a câștigat mult teren: "Nu este vorba numai că FNI sau Caritas ne-au jecmănit atât de tare, de ni s-a dus buhul până în Germania, ci și de cei de teapa lui nea Gheorghe, care fură și ei ce pot: un capac de canalizare, o țeavă, o rufă mai acătării de pe sârmă, tomberonul de gunoi din fața porții, chiar și o cârpă neagră de doliu. Trist, foarte trist…".
