Normele europene reglementează și probleme legate de moșteniri, potrivit cărora, instanțele judecătorești din statul membru în care defunctul își avea reședința obișnuită în momentul decesului sunt competente să hotărască cu privire la succesiune în ansamblul său. În cazul în care reședința obișnuită a defunctului în momentul decesului nu este situată într-un stat membru, instanțele unui stat membru în care sunt situate bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral sunt competente să se pronunțe asupra succesiunii în ansamblul său, cu condiția ca defunctul să fi avut: cetățenia acelui stat membru în momentul decesului; sau reședința anterioară obișnuită în acel stat membru, cu condiția ca, la data sesizării instanței, să nu fi trecut mai mult de cinci ani de la schimbarea reședinței obișnuite. În cazul în care defunctul a ales legea unui stat membru pentru a se aplica succesiunii sale, părțile vizate pot conveni că instanțele judecătorești din acel stat membru vor avea competența exclusivă de a se pronunța cu privire la orice chestiune referitoare la succesiunea în cauză.
- Publicitate -