Specialiștii sunt de părere că principala problemă pe care trebuie s-o depășească persoana care divorțează este simțământul de vină (mai ales dacă la mijloc sunt și copii), precum și cel al pierderii: a încrederii în sine și în ceilalți, a afecțiunii și, de multe ori, a grupului de prieteni. Totul, din cauză că divorțul duce la reorganizarea întregii vieți.
- Publicitate -
"De câteva luni, mă tot frământ cum să fac să scap de soțul meu, căci nu-l mai suport. Suntem căsătoriți de șapte ani, iar în ultimii patru, adică exact de la nașterea copilului, în loc să fim mai fericiți, relația noastră s-a răcit și s-a urâțit. Este posibil ca totul să fi pornit de la faptul că, în perioada sarcinii, a trebuit să fac un tratament, iar medicul mi-a recomandat să evit pe cât posibil sexul, măcar în primele luni de sarcină. Mai mult ca sigur că și-a făcut atunci o amantă. Vede cât am de lucru, și cu copilul, și cu treburile celelalte, dar nu mă ajută cu nimic, vine noaptea târziu acasă, născocește tot felul de scuze, îi lipsesc și bani mulți de la leafă.
În schimb, eu merg și la serviciu, plătesc și toate datoriile casei, mâncarea și câte altele. I-am spus și mamei mele că dacă nu divorțez o să crăp de nervi, dar ea a dat din umeri, deși nu l-a avut niciodată la inimă. Mi-a spus că se gândește cât rău i-aș face băiețelului, foarte atașat de tatăl lui.
Într-o seară, mai în glumă, mai în serios, m-a întrebat dacă vreau să divorțăm? În afară de faptul că am aruncat cu farfuria după el, nu i-am spus nimic altceva. De atunci, dorm numai cu copilul și simt că nu mai vreau să-i văd fața. Dar băiatul e topit după el și-l așteaptă chiar și atunci când îl apucă nouă noaptea… la serviciu. Tare aș vrea să știu cum să procedez ca să prind curaj și să-i spun că vreau să divorțăm, mai ales că a început să vină beat acasă, dar, în același timp, să-l scutesc pe fiul meu de suferință, deși mă tem că acest lucru este aproape imposibil. Acesta este motivul pentru care am apelat la dumneavoastră. Vă mulțumesc din suflet pentru ajutor și vă doresc un an bun. Silvia, 29 ani, din Constanța".
x x x
Psihologul Speranța Băcana ne-a explicat că se întâmplă, de foarte multe ori în viață, să nu putem stopa o anume suferință. Este, în schimb, la mâna noastră posibilitatea de a nu continua la nesfârșit o suferință care ne-a copleșit la un moment dat. Oricât de mult s-ar strădui părinții să-și protejeze copiii de problemele care-i frământă, cei mici tot vor simți tensiunile, căci neliniștea căminului li se transmite, vrând-nevrând, și lor.
La fel de adevărat este că perioada sarcinii și a nașterii copilului sunt momente foarte solicitante pentru orice familie, iar aceste evenimente sporesc responsabilitățile în viața de cuplu.
Specialista este de părere, dragă Silvia, că ai putea încerca să-ți limpezești sentimentele și să ai o discuție sinceră și cu soțul, care trebuie neapărat să-ți cunoască frământările. Ideal ar fi să încercați să apelați, împreună, la un așa-zis consiliu de familie sau chiar la un psiholog. Este foarte important să fiți sinceri și să recunoașteți, fiecare, ce vi se întâmplă și ce simțiți cu adevărat.
Rămâneți părinții copilului, orice-ați decide!
Dacă veți alege divorțul, trebuie să fiți conștienți că veți rămâne și după ieșirea din această relație, amândoi, părinții copilului, iar el va trebui să simtă asta, căci explicațiile nu-l vor ajuta cu nimic. El trebuie să înțeleagă că veți fi mereu mama și tatăl lui, că aceste relații puternice nu se vor schimba niciodată, lucruri esențiale pentru copil.
