Considerați "ochii și urechile justiției", martorii sunt aproape nelipsiți dintr-un proces penal, pentru aflarea adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată fiind obligate să lămurească toate aspectele cauzei pe bază de probe.
- Publicitate -
În aceste condiții, la cererea organului de urmărire penală ori a instanței de judecată, orice persoană (inclusiv minorul), care are cunoștință de existența unor probe sau deține mijloace de probă, este obligată să le aducă la cunoștință sau să le înfățișeze.
Totuși, atunci când în această ecuație apar minori, lucrurile se complică. O astfel de situație ne-a relatat și cititoarea noastră Anamaria D., din Constanța, care a aflat că fiul său, în vârstă de zece ani, bolnav de astm, va trebui să depună mărturie într-un dosar penal chiar din citația pe care a primit-o la domiciliu.
"Am văzut negru în fața ochilor, practic, nici n-am apucat să termin de citit citația. Auzi, copilul meu de zece ani să fie martor într-un proces penal la niște străini, fără nici o justificare, târât de propriul tată, care, pe deasupra, între timp a plecat în voiaj, lăsându-mă pe mine să mă lupt cu toți, poliție, citații! Habar n-am avut de toată tărășenia asta, de parcă nu aș fi mama lui. Polițistul care mi-a adus citația m-a atenționat că fiul meu trebuie musai să se prezinte la proces. El ar fi trebuit să recunoască un infractor care a dat o spargere în blocul nostru, al cărui chip n-a apucat să-l vadă, el fiind doar prin preajmă în acele momente. Însă, din motive pe care nu vreau să le enunț, tatăl lui dorea să dea o mână de ajutor cuiva folosindu-se de propriul copil. Numai cine nu a fost vreodată în sala de judecată nu știe cât de stresantă și apăsătoare este atmosfera de acolo, mai ales pentru un copil atât de mic!" – ne-a povestit mama copilului.
Cel mai puternic motiv care a determinat-o pe mamă să se lupte ca o... leoaică pentru a-și scuti copilul de astfel de emoții este boala de care suferă, respectiv un astm bronșic avansat. S-a consultat cu medicul copilului, care i-a eliberat o adeverință medicală în care menționa că, dată fiind boala de care suferă, băiatul trebuie să evite orice situație stresantă, întrucât orice formă de stres îi poate declanșa criza de astm. "Numai așa m-au lăsat în pace cu citațiile lor. Totuși, încă nu sunt lămurită dacă minorul este obligat să fie martor fără știrea ambilor părinți? Vă rog pe dumneavoastră să mă edificați, de asemenea am dorit să consemnați această situație pentru că nu mi se pare în ordine ca un copil atât de mic să fie implicat într-un proces penal. Poate se găsesc mai multe soluții pentru rezolvarea unor dosare prin implicarea adulților și nu a minorilor. Cred că și magistrații au copii, deci nu e greu să se pună în locul nostru!".
Martorii sub 14 ani - scutiți de rostirea jurământului
Potrivit Codului de procedură penală (art. 81), copilul minor poate fi ascultat ca martor. Consilierul juridic Carmen Gigică ne-a explicat însă că până la vârsta de 14 ani, ascultarea lui se face numai în prezența unuia dintre părinți ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredințat minorul spre creștere și educare.
Mai mult, procedura prevede că înainte de a fi ascultată ca martor, persoana respectivă trebuie să rostească formula prin care se obligă să spună adevărul și să nu ascundă nimic din ceea ce știe.
Dacă persoana care urmează să fie audiată este un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, ea nu va depune jurământul, însă i se va atrage atenția să spună adevărul.
vvv
Dumneavoastră, dragi cititori, aveți cunoștință de situații similare? Considerați că im-plicarea minorilor în elucidarea unor dosare penale este o procedură corectă?
