Deși sondajele arată că majoritatea părinților cred că este bine să fie ajutați de psihologi ajute atunci când au probleme cu educația copiilor, numărul celor care apelează la astfel de servicii este, încă, redus, comparativ cu țările occidentale.
- Publicitate -
Se spune că unul dintre motive l-ar constitui prejudecățile serioase legate de solicitarea serviciilor unui psiholog, nu doar în cazul copiilor, ci și al adulților. În mintea multora, la psiholog ajung doar oamenii cu probleme grave, mai pe șleau spus, nebunii.
"N-o mai scot la capăt, nici cu soțul meu, nici cu soacră-mea, dar nici cu părinții mei! De fapt, ce mai tura-vura, mi i-am pus pe toți în cap de când le-am spus că vreau să-mi duc băiețelul, în vârstă de șapte ani și nouă luni, la psiholog. Din nebună nu mă scot, îmi reproșează că mă dau deșteaptă, că vreau să-mi cresc copilul ca în cărți și tot felul de lucruri din astea.
Dacă de la părinți mă așteptam, cât de cât, să sară la gâtul meu, mă îngrijorează faptul că și soțul meu este de aceeași părere, deși vede mai bine ca oricine că micuțul nostru nu este alintat, cel puțin de noi, care ne agităm să-i dăm o educație bună, dar nu prea reușim. De fapt, asta este și problema noastră. El nu vrea să recunoască, nici în ruptul capului, că băiețelul, oricât de frumos ne-am purta noi sau prietenii și colegii lui de școală cu el, tot se ceartă cu toată lumea fără motiv. Asta ca asta, învățătoarea încearcă să-l ajute, dar ne-a spus că, din punctul dânsei de vedere, cea mai mare problemă este că, din cauza agitației, nu mai poate să se concentreze ca lumea la învățătură, deși este foarte inteligent. De asemenea, mai are momente când se uită în gol și nici să se joace așa, de unul singur, nu mai vrea.
După ce v-am povestit prin ce trec, aș vrea să știu dacă e cazul să-mi duc copilul la psiholog sau tot eu sunt nebuna?" – Maria T., 34 ani, din Techirghiol.
v v v
Psihologul Speranța Băcana vă înțelege îngrijorarea și, încercând să fie cât mai clară, pentru ca toți membrii familiei dumneavoastră să înțeleagă, prezintă, sintetic, situațiile în care consideră că ar fi cazul să mergem cu copilul la psiholog:
r Se ceartă frecvent cu prietenii, colegii sau membrii familiei.
r Are dificultăți de concentrare la învățătură și la jocuri.
r A suferit o traumă.
r Are somnul agitat.
r Este bolnav sau cu deficiențe.
r Este mai tot timpul nefericit și retras.
r Refuză să practice jocuri corespunzătoare vârstei sau pur și simplu nu se joacă deloc.
r În general, tot ceea ce părinții consideră că este un comportament neadecvat al copilului lor este un motiv serios pentru a cere ajutorul unui psiholog. Important este să învingă ideile preconcepute și să nu se bazeze întotdeauna pe ideea că, prin creștere, copilul rebel se va cuminți și totul va fi în ordine.
