Petițiile adresate redacției, semnate de oameni nemulțumiți de încălcarea dreptu-rilor de muncă, demonstrează că, deși am intrat în Uniunea Europeană, în România, unde-i lege, mai este încă foarte mult loc și de tocmeală...
- Publicitate -
Trei tineri care ne-au rugat să le păstrăm anonimatul din dorința de a nu-și pierde locurile de muncă ne-au sesizat o situație cam ieșită din tipare: lucrează la o firmă de construcții și amenajări interioare care și-a reluat activitatea de trei luni și, din start, șeful… i-a instruit să nu vorbească "în public" despre cuantumul salariului primit: "În rest e de treabă șeful, dar plăcerea lui e să ne vadă că lucrăm ca niște roboței. Avem normă de lucru în acte, lucrăm cu contract de muncă, dar și peste normă, fără să primim ore suplimentare. Nici nu avem pretenții din astea după atâtea luni de șomaj, noi suntem mulțumiți că avem de muncă. Problema care se pune e că am mai lucrat și în altă parte, dar așa ceva nu am văzut până acum: adică, de două luni încoace, la fiecare leafă, după ce semnăm frumos statul de plată, șeful în persoană ne cheamă la el și ne cere să cotizăm cu cât putem, dar nu mai puțin de 30 lei. Nu semnăm niciun tabel, doar dăm banii. Mereu ne-a spus că e criză și el trebuie să dea multă șpagă ca să avem noi de lucru".
Băutura l-a dat de gol!
S-ar părea că vechiul proverb latin "In vino veritas" ("Adevărul e în vin") funcționează cu brio încă. Tinerii ne-au povestit că șeful lor este un bun amic cu Bachus, iar atunci când de-pășește măsura, spune lucruri pe care: "la trezie n-ai să le auzi de la el. Problema e că l-a luat gura pe dinainte într-un bar în care era și un cunoscut de-al nostru. După ce și-a făcut plinul, a început să se laude la prietenii lui de la masă că are metodele lui ca să facă bani mulți, că noi suntem fraieri și cotizăm pe minciunile lui, își făcea socotelile cât o să mai câștige până la sfârșitul anului din cotizațiile noastre și tot așa. Pe 22 martie am avut ultima chenzină și iarăși ne-a cerut bani. Ne-am codit noi, am zis să ne ierte luna asta că avem greutăți, dar până la urmă i-am dat, și numai de frică să nu ne dea afară. Vrem să-l reclamăm la ITM, însă trebuie să ne semnăm, ne-am interesat noi la un ghișeu acolo. Cel puțin până nu ne găsim de muncă nu ne permitem să-l dăm pe goarnă, dar nici fraierii lui nu mai vrem să fim. Cineva ne-a spus să vă cerem dumneavoastră ajutorul, să vorbiți dumneavoastră cu el, poate se sperie și renunță la obiceiul ăsta. Vă mulțumim și vă cerem scuze pentru deranj!".
vvv
Vădit încurcat de cele auzite, managerul firmei nu a negat că le-ar fi pretins bani angajaților, însă ne-a explicat că nu s-ar fi ajuns în această situație dacă fiica unui angajat "de la birouri" nu ar fi avut grave probleme de sănătate, pentru rezolvarea că-rora ar avea nevoie de o operație în străinătate: "Am crezut că suntem oa-meni serioși, că vorbim aceeași limbă. Culmea e că toți au fost de acord să ajutăm un copil bolnav, iar acum umblă cu reclamații! Urât din partea lor, puteau să-mi spună în față că nu vor să ajute și nimeni nu-i obliga! O să le dau banii înapoi, dacă își pun unghia în gât pentru un gest umanitar!".
De competența Poliției
Întrucât de la Inspectoratul Teritorial de Muncă am aflat că astfel de situații depășesc competențele instituției, ale cărei atribuții vizează verificarea înscrisurilor din state și alte documente, instituția abilitată să facă verificări în acest caz este Poliția, desigur, la sesizarea celor în cauză.
Un lucru este însă cert: reclamanții trebuie să-și asume responsa-bilitatea declarațiilor!
Ați fost puși vreodată în astfel de situații? Dacă da, ar fi util ca și cititorii noștri să afle cum le-ați depășit!
