Cine nu și-ar dori să trăiască la maxim, să aibă un stil de viață liber, plin de surprize, să nu mai despice firul în patru pentru orice fleac și, mai ales, să se bucure de ceea ce are (mult, puțin, nu contează!), dovedind o maximă fidelitate vechiului motto "O viață are omul!"?
- Publicitate -
Mulți, foarte mulți oameni tânjesc după o asemenea atitudine, însă, din păcate, nu întotdeauna le iese. Dacă am fi mai atenți la mina oa-menilor din jurul nostru, ne-am da sea-ma de asta aproape în fiecare zi.
Cunosc persoane pentru care timpul înseamnă numai bani și chiar dacă, teoretic, își asumă prețul plătit și admit că e prea mare, totuși se plâng că nu-și trăiesc viața așa cum ar merita.
O viață avem, de ce să nu... o bem, să o fumăm etc?
S-o spunem pe aia dreaptă, pentru mulți tineri (chiar și adulți), distracția înseamnă muzică, țigări, alcool sau droguri. "Poate că toți am avut sau chiar avem momente în care bem peste măsură, ne încingem și mai caftim pe cineva, dăm pe spate o fată fumând șmecherește, dansăm bezmetic, chiar încercăm un drog. Am făcu-t-o și eu în tinerețe, dar, din fericire, mi-am dat seama că aceste lucruri, dacă nu au o limită, te termină. Am și eu un băiat care mă moștenește, este ahtiat după distracții, îi place în schimb să se dea mare, iar de cele mai multe ori nu știe când să se oprească. Poate vă aduceți aminte, anul trecut, parcă prin perioada asta, după ce s-a îmbătat criță la o petrecere, poate că s-a și drogat, un tânăr (era un fost prieten de-al lui) a violat o fată în boscheții din preajma restaurantului unde se ținea majoratul acela. Principiul lui era ceva de genul că o viață are omul, de ce să nu… o bea, să nu o fumeze etc.? Am auzit de tineri care fac băi de adrenalină ungându-se cu benzină și dându-și foc, sau care încearcă ei cărări neștiute ale muntelui!" – ni s-a confesat L. Preoteasa, care, ca tată, urmare acelei nefericite întâmplări, nu i-a fost greu să-și dea seama că limita de la distracție la bătaie, la viol este atât de firavă, încât sunt suficiente și câteva secunde pentru a ajunge "vedetă negativă, practic, un om de nerecunoscut".
Fără pretenția de a fi inventat roata, bărbatul ne-a povestit că a avut și el momente când a băut singur o ladă de bere, dar atâta timp cât n-a deranjat pe nimeni cu… distracția lui, nu i se pare o mare nenorocire. Oricum, viața se poate trăi la maxim și fără a sări calul: "Eu am 43 de ani și îmi place să mă distrez. Îmi cultiv prieteniile, mai bem și noi, am încercat și o etnobotanică din asta, dar nu-mi mai trebuie în veci. Mai nou, jucăm canastă, ne întrecem în pedepse mai rău decât copiii și e un hai de zile mari. Cred că dacă nu înveți să te bucuri maxim de lucrurile mici, n-o să știi ce-i aia distracție niciodată!".
De la prietenii fiului său mai aude discuții, unele abordând un vocabular obscen, în care fiecare se laudă, cu mândrie, prin ce bar a fost, cât de… super tare s-a distrat, cât i-a crescut nivelul adrenalinei, cât de mult a putut să bea, ce urme adânci a lăsat în urmă distracția lor. O viață avem, trebuie s-o trăim la maxim, dar pentru asta e necesar să o bem, să o fumăm?" - asta rămâne între-barea la care bărbatul consideră că mulți ar trebui să caute un răspuns!
Cum să dai kilometrajul vieții... peste cap!
Pentru a-și atinge potențialul maxim în toate, un fost profesor de filozofie încerca să ne inocu-leze ideea că omul ar trebui să fie mereu, indiferent de vârsta la care a ajuns, ca un copil, pentru că nu-mai o atitudine exuberantă, copilă-roasă ne-ar ajuta să atingem apogeul nu doar în profesie, ci și în tot ceea ce ține de capitolul distracție. Pur și simplu ne implora să nu uităm aceste vorbe, să nu ne umplem capul cu fițe și, mai ales, să nu ne tot amăgim că n-ar fi de noi să avem o asemenea atitudine. Mai mult decât atât, ne sfătuia să nu învinuim destinul sau trecutul mai puțin prietenos cu noi ori de câte ori ne vom propune să facem lucruri mari, căci stă în puterea noastră ca, în orice moment, să facem lucruri mici, cu multă dragoste, și să ne bucurăm de ele prin eliberarea sufletului de tot felul de angoase.
Tot el încerca să ne convingă că singura piedică adevărată în calea fericirii omului este o sănătate precară. Ca un om căruia îi plăcea viața, considera că printr-o organizare mai bună, printr-o mâncare potrivită, prin sport și mai ales, făcând... urechea pâlnie la semnalele organismului, indiferent de vârstă, vom reuși să dăm kilometrajul vieții peste cap. Credeți că avea dreptate sau pur și simplu filozofa?
v v v
Ca și cum criza ar fi un moft, mulți tineri continuă să se distreze la nebunie în cluburi, însoțiți până și pe ringurile de dans de paharele pline cu băuturi scumpe, convinși fiind că și ăsta e un fel de a-și trăi viața cu... 200 de kilometri la oră!
