Dacă unii merg la Biserică doar pentru a ieși din casă și a socializa, alții simt că o bună relație cu divinitatea le readuce echilibrul sufletesc pe care criza l-a zgâlțâit serios.
- Publicitate -
Potrivit preotului paroh Vasile Vasile, de la Parohia Cuvioasa Sfânta Parascheva din Năvodari, "un bun credincios nu se împiedică de-un ciot, ci îl ocolește!"
Mai cu seamă duminica, bisericile au devenit neîncăpătoare pentru tot mai mulți oameni, deși, potrivit chiar liderilor BOR, unii dintre ei, în loc să caute mântuirea, cum ar fi normal, sunt preocupați să-și etaleze ținutele vestimentare extravagante, tot felul de accesorii de ultimă generație sau, în cel mai rău caz, să subtilizeze tot felul de obiecte de cult.
Lena V. (53 ani), o consecventă cititoare a ziarului nostru, a dorit să atragă astăzi atenția asupra modului în care tinerii ar putea fi atrași (sau respinși) către creștinism. Ea însăși mamă a două fete (de 21, respectiv 23 ani), destul de refractare la acest subiect, se declară învinsă în încercările ei de a le convinge să participe la slujbele religioase nu dintr-un sentiment al datoriei, ci ca un semn al adevăratei spiritualități: "Cred că la un moment dat, când am avut de trecut două mari necazuri în familie, chiar am reușit să le fac pe fetele mele să meargă la biserică pentru a ține necazurile mai departe. Totuși, minunea asta nu a durat prea mult, din cauza unor persoane care merg la Sfânta Biserică doar așa, ca să aibă de unde pleca, să mai schimbe o vorbă, să bârfească pe unul și pe altul și să vorbească la telefonul mobil în timpul slujbei. Fetele mele n-au suportat și i-au atras atenția… doamnei care vorbea la mobil să iasă afară și să nu țină conferințe în biserică, numai că respectiva le-a înjurat ca la ușa cortului, fără pic de jenă. Ei, de atunci, n-au mai călcat în biserică.
Normal că preoții care slujesc nu au cum să fie atenți la chestiile astea, dar fetelor mele li se pare un păcat mult mai mare să înjuri și să vorbești la mobil în biserică, decât să nu mergi deloc la slujbe. Ce fel de respect e ăsta față de biserică și față de oamenii care vor să asculte liniștiți slujba? Nu le dau dreptate fetelor, ele trebuie să-și urmeze calea credinței lor, nu a altora, dar aș vrea să știu, totuși, dacă este un păcat să nu mergi la biserică? Mai am o problemă: de când cu criza asta lucrez și duminica, iar la biserică merg dimineața, mă rog scurt și aprind lumânări, apoi plec la muncă. Ajunge pentru un bun credincios acest ritual? Vă mulțumesc, dar insist să scrieți aceste lucruri, pentru că am văzut că se merge pe ideea că mersul la biserică ne ajută să depășim mai ușor criza și vreau ca toți enoriașii să respecte sfântul locaș, pentru că așa e normal!".
"Un bun credincios nu se lasă ispitit!"
Indiscutabil, și în astfel de locuri sunt ispite inerente, însă dacă un om este cu adevărat credincios, preotul paroh Vasile Vasile este de părere că el nu se împiedică de un… ciot sau un bolovan, ci le ocolește și merge mai departe. Mai mult, având în vedere ușurința cu care s-au îndepărtat de obiceiul de a participa la slujbele religioase, este clar că fetele au mers la biserică împinse de mama lor, nicidecum din propria convingere. Iar episodul care le-a deranjat și care merită oprobiul tuturor, fără discuție, este doar un motiv care să le scutească de alte explicații. Practic, împinse de mama lor să meargă la biserică, acum au găsit un bun prilej să n-o mai facă. Mai mult, acea enoriașă care a înjurat nu reprezintă, în nici un caz un etalon, un model de urmat pentru nimeni și nici nu contestă faptul că sunt mulți așa-ziși credincioși care se erijează în persoane evlavioase, dar merg la slujbă din divertisment.
Dumnezeu se supără pe noi când nu vrem, nu când nu putem!
Referitor la necesitatea partici-pării directe la slujbele religioase, preotul Vasile Vasile a făcut precizarea că una dintre manifestările de credință cele mai plauzibile este să mergi la o rugăciune împreună cu ceilalți, biserica fiind locul unde se dă tonul și pentru rugăciunile particulare, păcat fiind atunci când poți să participi și nu o faci: "Motive pentru a nu merge la slujbă găsim cu duiumul, dar a ne amăgi pe noi înșine nu e bine, căci Dumnezeu se supără pe noi când nu vrem, nu când nu putem. Sunt, într-adevăr, și situații când alte treburi ne opresc să mergem la Sfânta Biserică, de unde și expresia «De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!», dar nu trebuie găsite pretexte permanente. Nu ai venit o săptămână, o lună, două, dar e imposibil să nu găsești puțin timp pentru a te reculege în sfântul lăcaș".
Nu e obligatoriu să asiști la toată slujba!
În legătură cu ultima dilemă a cititoarei noastre, potrivit aceluiași preot-paroh, nu e musai să stăm la toată slujba, dacă nu e posibil, menirea noastră fiind aceea de a merge la biserică pentru a ne reculege, atât cât timpul ne permite, a aprinde o lumânare pentru vii și morți și a lăsa, dacă se poate, un pomelnic: "Sfântul Apostol Pavel exact așa ne învață «Nici pe acestea să le lăsăm, nici pe celelalte să le neglijăm!», adică să împletim și necesitățile omenești, dar să nu le neglijăm nici pe celelalte sufletești" - ceea ce, de fapt, reprezintă chintesența credinței și a religiei: echilibru în toate!
