Am apelat, vineri, la directorul Direcției Financiare din Primăria Constanța, Marcela Frigioiu, pentru a mă lămuri vizavi de datoria municipalității către RADET, pentru TVA-ul aferent subvenției la energia termică, TVA care nu a fost plătit din 2007. După câteva informații aruncate într-o stare de nervozitate evidentă, angajata Primăriei Constanța (director sau nu, tot funcționar te numești și tot din bani publici ești plătit) a început să peroreze împotriva "actualilor guvernanți", urându-mi un "să trăiți bine în continuare!", care nu mi s-a părut ironic, dar care se dorea a fi oarecum revanșard. Replica mi-a dat, inițial, impresia unei nemulțumiri profunde. Nu știam că, ulterior, Marcela Frigioiu o să transforme problemele ei în problemele mele, reproșându-mi că publicația la care scriu nu-i înțelege pe bugetarii din primării și consiliile județene, care sunt, în această perioadă, disponibilizați.
- Publicitate -
În zadar am încercat să-i explic, în speranța de a purta, totuși, un dialog civilizat, că la măsurile de disponibilizare - destul de drastice pentru o societate care, în loc să rezolve criza economică, o complică și o multiplică - s-a ajuns fiindcă în cei 20 de ani scurși de la revoluție aparatul bugetar a fost în permanență "completat", peticit și răspeticit, în cele din urmă asfixiat cu o droaie de incompetenți, de semidocți, de oameni pentru care plimbatul unui dosar cu șină reprezintă un soi de… rațiune de a exista.
Nu s-ar fi ajuns la situația asta dacă funcționarii administrației publice locale n-ar fi tras după ei, în escaladarea către interese care, uneori, se dovedesc a fi dintre cele mai meschine, două nepoțele, pe finu’, hai și pe nașa, că nu se poate să fie lăsată pe-afară și hai, fie, și pe prietenul cel mai bun, care el are firma aia, știți voi care, firmă ce va câștiga, pe criterii "obiective și corecte", licitația din care-și va trage câteva milioane de lei. Tot din bani publici, evident.
Recunosc că, la un moment dat, în timpul discuției noastre, mi-am spus că n-are sens. Chiar n-are sens. Fiindcă directorul Direcției Financiare mă invita să muncesc eu, de luni până vineri, de la ora 08.00 la 16.00 sau 17.00. Ca și cum eu sau generația mea n-am avea o percepție fidelă asupra muncii. Vă spun acum, așa cum v-am spus și în cadrul ineditei noastre convorbiri, că programul funcționărimii mi se pare nepermis de lejer. Asta dincolo de desele pauze luate în cafenelele din centru și de "escapadele" "cucoanelor" la fereastra de la etajul doi al primăriei, acolo unde se văd cocoțate cu țigări și cafele.
De cine mi-e, totuși, milă? De acei funcționari, să spunem cinci din zece - luăm proporția asta ca reper supus unei marje de eroare -, care muncesc pe brânci, care au cunoștințe măcar peste medie în domeniul în care își desfășoară activitatea, care ies rar în presă, care explică tot ce trebuie explicat sub protecția anonimatului, care, în definitiv, duc în spate armata de angajați a instituției. Se numără, probabil, printre cei care câștigă acum puțin peste patru milioane de lei. Dar nu-i nimic, pentru că ce li s-ar fi cuvenit lor de drept, merge în buzunarele acelor directori a căror grijă eternă este bunăstarea grupului din care și ei fac parte. Fiindcă în Primăria Constanța, ca în multe dintre instituțiile statului, principiul meritocrației nu funcționează.
De ce v-aș plânge eu de milă, doamna director? Pentru că aveți un salariu de 21 de milioane? Sau pentru că ați tăcut atunci când alții au permis ca numărul bugetarilor să crească, de-a lungul anilor, într-o nesimțire fără margini? Pentru ce să vă compătimesc? Pentru că nu vedeți soluția firească, rațională a ieșirii din mlaștina asta în care, timp de douăzeci de ani, s-a bălăcit orice bugetar, așa cum a vrut el?
Răspunsul dumneavoastră la observațiile mele au fost - dincolo de lipsa lor de eleganță - văduvite de argument: "hai, deh, ce vorbiți?" și "cine spune asta?". Păi o spune o lume întreagă, dar nu aia care dezvoltă arta supraviețuirii pe banii contribuabililor, răspunzând la trei telefoane și tratând cetățenii de parcă ar fi scame pe covor.