Disponibilitatea asta a conducătorilor asociațiilor pentru drepturile romilor de a reacționa cu agresivitate la orice cuvânt - deseori neintenționat, mai degrabă negândit îndeajuns - care vizează etnia începe să-mi creeze frustrările pe care orice discriminare pozitivă le naște în sânul majorității.
- Publicitate -
Ca să elimin din start orice neînțelegere, trebuie să spun că nu cred în condiționările de rasă sau etnie, ci doar în cele ereditare, educaționale și culturale. Deci sunt absolut convinsă că, dacă iei un prunc rom și îl crești într-o familie de români neaoși, el va fi, la maturitate, așa cum familia, școala și anturajul îl modelează, păstrând potențialul genetic și predispozițiile ereditare. Iar acestea din urmă se traduc NU prin predispoziția către infracționalitate (care după părerea mea, nu există, comportamentele de acest gen fiind generate de anturaj sau de familie, de orice rasă ar fi ea), ci prin înclinații naturale (spre artă sau științe exacte, de exemplu), prin temperament sau prin nivelul de inteligență, care pot favoriza un anume traseu al dezvoltării umane.
Declarația ministrului de Externe privitoare la "problemele fiziologice" pe care le-ar fi identificat în sânul comunității rome din Franța îmi pare o gogomănie disproporționată față de prestigiul cultural al personajului care a emis-o. Nu mă așteptam. Adevărat că e nevoie de o deschidere intelectuală deosebită ca să poți trece, ca om, cu seninătate și fără resentimente peste neplăcerile pe care ți le pot provoca faptele obișnuite ale țiganilor care își reprezintă peremptoriu și strident etnia peste tot în România și peste hotare de asemenea, dar nu îl bănuiam pe distinsul domn Baconschi că i-ar lipsi.
Însă intervenția președintelui Băsescu a fost un rar exemplu de discurs care pune lucrurile la locul lor, nu se intimidează în fața indignărilor exagerate ale reprezentanților etniei și evidențiază problemele foarte grave care au nevoie de o rezolvare.
Da, din păcate, comunitățile reprezentative de romi se caracterizează printr-o înapoiere generată de lipsa de educație și care generează, la rândul ei, comportamente aberante în contextul civilizației europene. Aceleași probleme sunt întâlnite și în comunități mai primitive și mai sărace de români, dar acolo ele nu sunt justificate sau acoperite de tradiție, cum se întâmplă de multe ori la țigani. Refuzul școlii, căsătoriile între minori, cumpărarea mireselor, cerșetoria la nivel european, agresivitatea manifestată public, desconsiderarea normelor sociale nu sunt caracteristici de rasă, repet, dar sunt tradiții perpetuate din generație în generație și prea puțin combătute prin lege și ordine.
Este adevărat că puținii exponenți ai etniei care au avut acces la educație și s-au ridicat peste nivelul mediu de civilizație al romilor ar avea misiunea de a schimba ceva, dar trebuie să luăm în considerare și frustrările pe care le trăiesc atunci când sunt desconsiderați la grămadă, discriminați social pentru că sunt țigani sau judecați prin prisma etniei, și nu prin aceea a valorii individuale. De aici agresivitatea declarațiilor și pânda lor pentru a identifica orice abatere de la discursul corect politic, toate acestea răpindu-le din energia pe care ar putea să o dedice progresului și rezolvării problemelor ce țin de realitate, nu de discurs.
De fapt, mie îmi este clar că misiunea de a rezolva aceste probleme este a statului român, care nu a făcut mai nimic pentru etnia romă, programele în care au fost investite fonduri consistente rămânând, din păcate, fără rezultate. Iar dacă, acum, președintele Băsescu s-a implicat printr-un discurs coerent, poate ar trebui să urmărească această chestiune (așa cum a urmărit problema educației, formând o comisie prezidențială) ajutând și altfel decât prin vorbe la rezolvarea ei. Reunirea unor oameni competenți, în primul rând a vârfurilor etniei, dar și a specialiștilor, care să analizeze ce s-a făcut până acum și care sunt căile de urmat în continuare ar putea urni un proces civilizator care s-a oprit prea multă vreme.