Încercând o evadare din "deșertul cultural" al Constanței, m-am refugiat zilele trecute în Bucureștiul sărbătorit. "Zilele Bucureștiului" au funcționat ca un magnet pentru mine. De câțiva ani, am renunțat să mai particip la zilele orașului nostru, preferând alte destinații precum Iașiul, Sibiul, Bucureștiul sau Cluj-Napoca, mult mai ofertante.
- Publicitate -
Așa s-a întâmplat și atunci când am văzut programul pregătit de organizatorii bucureșteni pentru a marca împlinirea a 550 de ani de la prima atestare documentară a Capitalei. Două săptămâni cu spectacole de muzică clasică și de teatru gratuite, cu un Carnaval al copiilor, cu Ziua Chitarelor, cu Noaptea Albă a muzeelor, cu expoziții de pictură și grafică, de artă fotografică și decorațiuni interioare în Parcul Herăstrău și Cișmigiu sau în Centrul Istoric.
Și Constanța obișnuiește să își celebreze ziua. De obicei, în perioada 21-23 mai și, în mod special, cu două-trei concerte amețite susținute seara, în Portul Tomis. De fapt, la Constanța, de fiecare dată, suntem invitați la o porție de incultură servită de trupe foarte insonore precum "Bambi" sau "Fun Factory". And that’s all folks!, vorba americanului.
Doar suntem la porțile Orientului, "ou tout est pris a la légere" (Raymond Poincaré). Suntem încurajați să ne scăldăm într-o mare de simțuri, într-un spațiu al ușurătății și al imoralității.
Suntem mânați să rămânem la stadiul de oițe ascultătoare ale turmei locale. Suntem stimulați să ne lăfăim în sentimente superficiale și să privim, în fiecare vară, cu mic, cu mare, bucile braziliene ce se comprimă și decomprimă în valuri muzicale succesive și sânii ce vibrează pe ritmuri de samba.
Masele deștepte/deșteptate pot deveni incomode puterii. Uneori chiar foarte incomode. Tocmai de aceea, privind prin prisma puterii, masele trebuie menținute într-o stare de pasivitate, de expectativă, timp în care simțurile lor sunt extaziate, iar rațiunea - anesteziată.
Ferice de cei care pot ieși din turmă!
Nu mi-am propus să fac un elogiu Bucureștiului. "Bucureștiul este fastuos și blestemat în același timp", cum spunea Horațiu Mălăele în spectacolul "Sunt un orb". Am văzut și aici destule exponate umane degradate, dornice să facă atmosferă… neplăcută în plin concert Angela Gheorghiu în Piața Constituției.
Însă am trăit două zile la București cât două luni culturale la Constanța. Și a fost doar una dintre alternativele locale din țară, pentru starea de turmă promovată la Constanța. Cu ochii larg deschiși, doar urma mai poate scăpa turma.
