"Dacă sunt prost, să stau in casă!" a exclamat Gigi Becali într-un acces de sinceritate. Inspirația i-a venit după ce echipa pe care o finanțează din umbră i-a făcut bucata și a egalat in meciul cu Steaua.
- Publicitate -
Întâmplări ca asta, atât de rare, ce-i drept, te fac să crezi că există o justiție divină care intervine atunci când te crezi prea șmecher și-ți faci un obicei din a dribla justiția instituțională. Totuși, lui Becali nu-i pare rău că a plătit echipa din Buzău și a așteptat să se lase bătută (doar era o chestie "de caracter"), ci deplânge faptul că buzoienii au mușcat mâna care i-a hrănit.
Reacția lui Becali m-a încântat pentru că a fost una țărănească, primitivă și mi
l-am închipuit autopedepsit, închis în casă, retras în peșteră sau la stână, pentru o vreme mai lungă. Nu că ar medita și ar afla calea cea dreaptă, dar măcar am mai scăpa de figura și discursul lui primitive.
Și ar mai fi câteva personaje care au luat de curând țepe și ar trebui să aibă
bunul simț să se ducă… la mănăstire. Un Vadim Tudor, un Mircea Geoană, un
Dan Voiculescu sunt oameni de ale căror fețe ne-am cam sastisit, dar niciunul nu
dă semne că ar vrea să ne scutească, măcar o vreme…
Soluția găsită instinctiv de "sfântul" Becali pare a fi, de fapt, cea corectă. De ce spun asta: l-am văzut zilele trecute pe Adrian Năstase. Relaxat, odihnit, după o perioadă în care "a stat în casă" pentru că și el "a fost prost", în sensul că nu s-a acoperit perfect, părea gata de o nouă provocare. Nu m-ar mira să-l vedem la startul competițiilor politice viitoare, ba chiar cu șanse, căci memoria românilor pare să funcționeze după zicala "cele rele să se spele, cele bune să se-adune". Iar dacă Năstase își va începe iar ascensiunea, cred că o să stau și eu mai mult în casă…
