Nicolae Spirescu – între un oraș cultural european și… jalea de acasă (II) Dansul - arta secolului XXI

Sentința lui Maurice Béjart "dansul este arta secolului XX" primește ajustări în timp. Numeroase companii de balet, fie ele clasice sau contemporane se străduiesc, cu succes, s-o aplice și în secolul nostru.

Spectacolul Ekodoom prezentat la Sibiu, vara aceasta, de Kibbutz Contemporany Dance Company este o dovadă în acest sens.

Un spectacol viu colorat, o proiecție în/și prin dans a spiritualității israeliene contemporane, a unei națiuni complexe ai cărei membri provin din diverse spații cultural-geografice, fiecare cu amintirile sale, cu visele și fantasmele sale. Proiectate magistral în dans de Rami Be’er: un caleidoscop de scene fascinante de viață din Europa Centrală, cu umbra ei înfricoșătoare - holocaustul - persistând în memoria colectivă sau individuală a evreilor proveniți de aici sau din Europa de Est, încă mustind de umor a la Shalom Alehem, ori din Africa până la îndepărtata Asie răsăriteană. Adică de unde au provenit locuitorii Kibuț-urilor de astăzi. O retro-spectivă simbolică a unui neam mergând înapoi până la pomul lui Adam.

Ce spectacol splendid! O lecție, un model de adevărat balet contemporan, sinteză originală a tradiției majore americane stil Martha Graham, amalgamată cu diversele experiențe și tendințe vest-europene, dar și local israeliene, școală care a dat, printre altele, Batsheva și Bat-Dor.

Strict coregrafic, Rami Be’er aduce pe scenă duete, trio-uri sau mici ansambluri care curg și se topesc ingenios unele în altele, speculând imaginația publicului. Câteodată este intercalat câte un solo de virtuozitate, tot spre deliciul spectatorului, cu osebire al celui inteligent. Scenele diverse, vii, puternice recompun o lume dură, incisivă, complicată, care emană, persuasiv, metafore biblice sau filozofice. Ce imaginație, dar, aș zice, și ce mind control are acest coregraf-libretist! Spune multe, dar și mai multe te lasă să-ți imaginezi.

Dansatorii lui, bine antrenați în tehnica clasică, susțin partituri de mare dificultate și cu un mare consum de energie, dar rezultatul e pe măsură. Audiența e bombardată cu imagini terifiante, care lasă spectatorii - dar și dansatorii - literalmente fără respirație, parcurgând împreună o experiență care traversează corpul și sufletul. Temele majore abordate, viață, moarte, sex, bucurie sau durere, chiar dacă nu sunt explicit etalate, se insinuează metaforic, prin mișcare, prin tehnică - inclusiv de scenă, fantastică! -, prin muzică, și ea percutantă.

Succesul enorm repurtat de această com-panie pe tot mapamondul - jidovi rătăcitori moderni! - contribuie efectiv la actualizarea sen-tinței béjartiene: "Dansul este arta secolului XXI".

Sentința lui Maurice Béjart "dansul este arta secolului XX" primește ajustări în timp. Numeroase companii de balet, fie ele clasice sau contemporane se străduiesc, cu succes, s-o aplice și în secolul nostru.

Spectacolul Ekodoom prezentat la Sibiu, vara aceasta, de Kibbutz Contemporany Dance Company este o dovadă în acest sens.

Un spectacol viu colorat, o proiecție în/și prin dans a spiritualității israeliene contemporane, a unei națiuni complexe ai cărei membri provin din diverse spații cultural-geografice, fiecare cu amintirile sale, cu visele și fantasmele sale. Proiectate magistral în dans de Rami Be’er: un caleidoscop de scene fascinante de viață din Europa Centrală, cu umbra ei înfricoșătoare - holocaustul - persistând în memoria colectivă sau individuală a evreilor proveniți de aici sau din Europa de Est, încă mustind de umor a la Shalom Alehem, ori din Africa până la îndepărtata Asie răsăriteană. Adică de unde au provenit locuitorii Kibuț-urilor de astăzi. O retro-spectivă simbolică a unui neam mergând înapoi până la pomul lui Adam.

Ce spectacol splendid! O lecție, un model de adevărat balet contemporan, sinteză originală a tradiției majore americane stil Martha Graham, amalgamată cu diversele experiențe și tendințe vest-europene, dar și local israeliene, școală care a dat, printre altele, Batsheva și Bat-Dor.

Strict coregrafic, Rami Be’er aduce pe scenă duete, trio-uri sau mici ansambluri care curg și se topesc ingenios unele în altele, speculând imaginația publicului. Câteodată este intercalat câte un solo de virtuozitate, tot spre deliciul spectatorului, cu osebire al celui inteligent. Scenele diverse, vii, puternice recompun o lume dură, incisivă, complicată, care emană, persuasiv, metafore biblice sau filozofice. Ce imaginație, dar, aș zice, și ce mind control are acest coregraf-libretist! Spune multe, dar și mai multe te lasă să-ți imaginezi.

Dansatorii lui, bine antrenați în tehnica clasică, susțin partituri de mare dificultate și cu un mare consum de energie, dar rezultatul e pe măsură. Audiența e bombardată cu imagini terifiante, care lasă spectatorii - dar și dansatorii - literalmente fără respirație, parcurgând împreună o experiență care traversează corpul și sufletul. Temele majore abordate, viață, moarte, sex, bucurie sau durere, chiar dacă nu sunt explicit etalate, se insinuează metaforic, prin mișcare, prin tehnică - inclusiv de scenă, fantastică! -, prin muzică, și ea percutantă.

Succesul enorm repurtat de această com-panie pe tot mapamondul - jidovi rătăcitori moderni! - contribuie efectiv la actualizarea sen-tinței béjartiene: "Dansul este arta secolului XXI".