1 Decembrie a fost o zi nenorocită. O zi în care am văzut la televizor, dar și pe viu cum comuniștii au încercat să vopsească în roșu Piața Operei și monumentul de la Adamclisi. Două pagini de istorie mânjite fără vreo jenă de pesediștii care ar face orice ca să câștige puterea. Nu știu exact ce s-a întâmplat la Timișoara, dar pot să spun ce a fost la Tropaeum Traiani. 10 - 15.000 de oameni au fost târâți prin diverse metode la Adamclisi, unde au fost hrăniți cu fasole și cârnați și au fost întreținuți, de la 11 dimineața până la 18.30 seara, cu diverse concerte, în așteptarea Măriei Sale Geoană.
- Publicitate -
Pe de altă parte, angajații teatrelor constănțene - actori și coriști - au fost cocoțați pe monument și puși să cânte și să recite versuri patriotice. Dar nu până când elicopterul care-l aducea pe candidatul PSD nu a aterizat, căci sărbătorirea Zilei Naționale de 1 Decembrie nu putea începe fără el. Și-a făcut apariția în acorduri triumfale, aclamat cu puțin entuziasm și scurt de participanții la miting.
Entuziasmul l-a stârnit Mazăre, ca de obicei printre constănțeni. Dar un fel de entuziasm cu totul paradoxal. Să mă explic: oamenii lângă care am nimerit erau din Rasova. Lucrau la centrala de la Cernavodă și fuseseră mobilizați de fostul primar al comunei. Păreau oameni simpli și cu bun simț, se plângeau că li s-au micșorat salariile și că nu au niciun loc în sat unde să-și poată petrece timpul liber, să joace o tablă, să vadă un film, ceva.
Cârciuma e singura opțiune. Se mai plângeau ei că nu li se dăduse nicio picătură de apă toată ziua, doar niște cârnați oribili, fierți în untură. Unul dintre ei era foarte comunicativ, începuse să discute problemele comunei.
Dom’le, omul acesta, când l-a văzut pe Mazăre trecând prin apropiere, a intrat în priză. "Să fiu al dracu’ dacă nu dau eu mâna cu Mazăre acuma", a exclamat, întinzându-se disperat peste vreo două persoane. L-a bătut pe umăr pe primar și chiar a dat mâna cu el, ca mulți alții. Câteva minute mai târziu, când idolul său a apărut și el cocoțat pe monument și a început să vorbească mulțimii, ăsta de lângă mine a început să aplaude și să urle. "Bravo, Mazăre! Mafiotul Mazăre! Ăsta-i dom’le cel mai mare mafiot! Bravo lui! Bravo Mazăre!", striga din rărunchi și bătea din palme cu toată puterea. Eu zic că asta-i o bună mostră de sindrom Stockholm, altfel nu pot să-l calific. Probabil că erau unii care-l adorau și pe Ceaușescu, chiar pe final, când era atât de urât traiul în România.
Și, pentru că am ajuns la Ceaușescu, să vă zic ultima strofă dintr-o poezie. Unul dintre actorii care au primit sarcină de serviciu să recite la mitingul PSD a ales "Decebal către popor" de George Coșbuc. Care se termină așa: "Puterea este-n voi / Și-n zei! Dar vă gândiți, eroi, / Că zeii sunt departe, sus, / Dușmanii lângă noi!". Iar această șopârlă care s-a strecurat, intenționat sau nu, către pesediștii de lângă noi demonstrează că, în Constanța, în unele medii controlate de PSD și de echipa Mazăre, adică în multe, foarte multe instituții, se trăiește exact ca înainte de revoluția care i-a eliberat pe români. Oamenii simpli își acceptă sărăcia și stăpânii mafioți, iar intelectualii încearcă să le reziste în felul lor. La 1 Decembrie, am realizat că nu este de ajuns să votăm duminică împotriva comuniștilor. Eu, având libertatea să scriu ce trebuie, m-am gândit prea puțin la aceia care nu pot nici măcar să vorbească. Concetățenii mei. După 6 decembrie, și oamenii din Constanța au NEVOIE de o eliberare de sub jugul roșu măzărist. Cât mai curând!
