Ministrul Agriculturii, Mihail Dumitru, a părăsit Cabinetul Boc. Sebastian Vlădescu, ministrul de Finanțe, a fost pus și el pe făraș, laolaltă cu alți distinși componenți ai Executivului. Președintelui Traian Băsescu i-au apărut trei pete pe cap: deontologii lipiți de sticlă deja le analizează compoziția chimică și poziționarea pe planiglobul scăfârliei prezidențiale. Udrea a votat pentru demisia în bloc a Guvernului, la mișto. Roberta Anastase, aidoma. Făt-Frumos din lacrimă și Harap-Alb sunt preferații lui Verde-Împărat la ocuparea scaunului de prim-ministru. România oferă cea mai proastă educație permanentă dintre toate statele membre ale Uniunii Europene. Hopa! Să punem nițică frână și să vedem ce-i cu știrea asta...
Indicele European al Învățării pe tot Parcursul Vieții ne-a plasat pe ultimul loc în UE în ceea ce privește educația primită de cetățenii unui stat din leagăn până pe catafalc. "A nu se înțelege că românii sunt mai tâmpiți decât danezii sau finlandezii", ne liniștesc autorii studiului care ne-a aruncat în coada Europei civilizate. Normal că nu suntem mai tâmpiți, eu supralicitez și spun că suntem mult mai inteligenți congenital decât majoritatea popoarelor de pe globul ăsta, nu doar de pe bătrânul continent.
Problema este că talentul nu ține loc de educație; or, exact asta ne demonstrează înghețații ăia din nord care conduc topul celor mai educate națiuni, dar care nu-s la fel de sclipitori ca noi: cu investiții solide, făcute cu cap, în perspectivă, cu diplome luate pe bune și nu de umplutură, numai așa reușești să-ți asiguri bunăstarea colectivă.
Nu este de ajuns să te naști genial, să faci versuri și-n closet, vorba poetului; dacă puștii talentați rămân neșlefuiți sau se pierd în spatele odraslelor cretinoide de îmbogățiți cartonați, abia atunci, ca popor, suntem tâmpiți în ansamblu. Vreți dovezi? Numărați mințile strălucite de fabricație mioritică a căror șansă a fost să se dezvolte într-un mediu sănătos. Peste granițele carpato-danubiano-pontice, adică. Crescând în societăți care nu doar că le recunoșteau superioritatea în materie de circumvoluțiuni, ci le și asigurau și încurajau dezvoltarea, acei pui de dac au ajuns să-și pună serviciile în slujba societăților de adopție. România n-a făcut mare lucru pentru ei, dar nu pierde ocazia să se mândrească cu nu știu ce "mic Picasso", "mic Einstein", atunci când vine vorba....
În schimb, imbecilii care s-au perindat - și continuă s-o facă - în fruntea Ministerului Educației (și nu numai) nu au fost în stare decât să împingă acest sistem spre prăpastie, recurgând la măsuri numai bune pentru a sugruma școala românească.
Educația permanentă în România înseamnă să înveți să te umilești pentru a putea supraviețui. Înseamnă să lingi scuipații unui parvenit cu două clase mai mult decât trenul, care s-a transformat în respectabil membru al comunității după ce a furat ca un nesimțit din caimacul public, sub oblăduirea altor nesimțiți. Se numește, grandios, "școala vieții".
- Publicitate -