De aproape 20 de ani se tot vorbește despre reformarea învățământului, despre creșterea calității actului educațional. Și tot de 20 de ani observ că sistemul merge din ce în ce mai prost. Se pompează fonduri cu nemiluita, s-a alocat în ultimii ani mult disputatul 6% din PIB, în speranța că banii vor scoate învățământul din groapă. Însă niciun rezultat. Din contră. Calitatea a continuat să scadă. S-au investit bani în renovarea sediilor, s-au dotat școlile cu calculatoare, s-au introdus și s-au scos examene, însă inutil. Apoi s-a adus în discuție mărirea cu 50% a salariilor dascălilor în speranța că o remunerație mai bună i-ar face să-și dea mult mai mult silința la ore. Mă îndoiesc și că această măsură ar rezolva mare lucru. Profesorii care câștigă foarte puțin vor câștiga în continuare puțin, în timp ce dascălii cu salarii de peste 4.000 de lei vor primi o grămadă de bani în plus.
- Publicitate -
Ceea ce refuză însă guvernanții și miniștrii Educației să atace este corupția care există în punctele cheie ale sistemului. Vorbesc aici despre admiteri și absolviri. Că sunt examene de admitere în liceu și în facultate, bacalaureat sau licență, cele mai multe testări stau sub semnul incorectitudinii. Știu cum se copiază pe rupte la bacalaureat, știu cum colegul corigent de generală a reușit să intre primul la un liceu de top din oraș, știu cum un contracandidat picat la examenul de admitere în facultate a ajuns pe un loc la fără taxă doar în urma contestației.
Cine are curaj să nege că astfel de lucruri sunt deja practici împământenite de ani buni în educația românească, ori face parte din sistem și simte nevoia să se dezvinovățească, ori habar nu are.
Există și profesori cu onoare, cu bun simț, profesioniști care nu se mânjesc cu cei 20 de lei strânși de fiecare elev pentru a închide ochii la fițuicile de la bac, există și instituții care țin la prestigiu și la calitatea actului educațional. Din păcate, pot fi numărate pe degetele de la o mână.
Universitățile încasează taxe colosale de la studenți, de mii de lei pe an, care nu se regăsesc nicăieri. Doar în sedii noi, în pereți și draperii. Din păcate, astea nu îi ajută pe studenți în pregătirea lor, nu îi fac mai competitivi pe piața muncii. Nu înțeleg de ce Facultatea de Medicină se face pe bani și nu pe competență, pe calitate, pe pregătirea studenților. De ce oricine are 3000 de euro pe an poate face Medicina? Unde sunt examenele de altădată, rigoarea acestei instituții? De ce mă rog ca tânărul doctor care mă tratează să fi terminat școala fiindcă a fost bun și a învățat și nu pentru că a avut bani de taxe și pentru promovarea examenelor?
Este clar că sistemul educațional trebuie reformat, însă problemele lui nu pleacă de la luxul din clasă sau din geamurile termopan. Problemele sistemului țin de moralitate, capacitatea și pregătirea profesională a dascălilor, de modul în care specialiștii ministerului se joacă de-a examenele și structurează materia.
Nu neg, totodată, că salariile mici alungă tinerii pregătiți din învățământ, că o leafă mai bună ar păstra oamenii de calitate la catedră. Însă actuala lege nu rezolvă această problemă, deoarece ea recompensează strict vechimea în sistem și nicidecum calitatea actului educațional. Credeți că un profesor debutant ar fi dat pe spate de o mărire salarială de la 750 la 850 de lei? Nicidecum. Adevărata majorare salarială s-ar simți într-adevăr doar la cei care au lefuri mari. Așadar, efortul bugetar, unul enorm, de a mări salariile cu 50% nu va face decât să aducă mai mulți bani celor cu salarii mari și să arunce câteva fărâmițe și celor care abia supraviețuiesc.
