Aud de foarte multe ori în jurul meu mesajul "trăiește clipa!". Ce mai înseamnă, de fapt, acest "carpe diem", care a devenit la fel de dezgustător precum devine kitsch un tablou original plasat lângă o carpetă înfățișând "Răpirea din serai"?
- Publicitate -
Să bei până-ți vomiți ultima amintire? Să faci "ce-ți spune inima"? Să aduci lumea în jurul tău, pentru ca ceilalți să fie martori, cu orice preț, la mizeria sau fericirea ta?
Mesajele publicitare ne îndeamnă la un hedonism dus la extrem. TU ești ceea ce mănânci, mănâncă sănătos! TU meriți cel mai frumos păr din lume, folosește acest șampon! TU ești cea mai importantă persoană din univers, prelungește-ți viața! Bea ceai din plante, aproape fără E-uri, și vei avea o viață aproape veșnică!
Cunosc oameni extrem de săraci, cu o liniște interioară atât de profundă, încât te instigă la o analiză dură a neliniștilor bazate pe incertitudini care mai de care mai penibile. Nu fac apologia vieții lipsite de confort, avem nevoie de multe lucruri pentru a putea supraviețui. Însă faptul că ni se induc false dorințe nu este în regulă. Oamenii, în starea lor naturală, nealterată, sunt mai buni. O spune Rousseau, o spune logica. În fața reclamelor, ierarhiile sunt foarte brutale. Nu mai contează ceea ce suntem cu adevărat, ci ceea ce putem fi cumpărând șamponul-minune, iaurtul-miracol sau detergentul de vis.
Să ne imaginăm că am putea cumpăra TOT. Toate lucrurile din lume. N-ar fi păcat să nu mai avem ce ne dori?
