La început n-am înțeles de ce și-au ales liderii sindicali din învățământ taman ziua de 5 octombrie! Nu știu dacă o fi fost o întâmplare că și ceilalți bugetari au acceptat, dar cert este că o grevă generală asociată cu Ziua Mondială a Educației nu cred să impresioneze pe nimeni! Câți dintre actualii barosani de la putere își mai amintesc de respectul și aprecierea față de dascălii care i-au ajutat să ajungă aici? Ete fleoșc! În goana disperată după înavuțire frau-duloasă, pe temeiuri politice bine ancorate într-o realitate jegoasă, actuala clasă politică a reușit să scârbească atât de tare acest popor încât a vorbi acum despre dascălii de ieri este o poantă jenantă. Vorba-ceea, Ecaterina Andronescu, ditamai profesorul universitar, care aveai pretenția că vine din interiorul sistemului, n-a rezistat mârșăviei de a-și pune amprenta pe viitorul copiilor noștri într-un mod de-a dreptul stupid. Oare ar fi fost frustrant pentru ea să răspundă nevoilor actuale ale învățământului românesc și nu propriului orgoliu? Joaca de-a depolitizarea educației este cea mai abjectă dovadă de nesimțire, când și cel mai "slab de înger" român vede cum merge treaba prin inspectorate și școli.
- Publicitate -
Mă doare sufletul s-o spun, dar am încetat să mai cred în valoarea ierarhiilor ieșite de pe băncile școlii românești, care din cauza pretinselor salarii a ajuns să vândă și locurile în bănci (primele trei rânduri dedicate elitelor), pentru că acolo unde trebuie nu i se recunoaște contribuția!
Scuzată să-mi fie deraierea, pentru că azi este, totuși, Ziua Mondială a Educației, iar eu mă plec în fața dascălilor mei, fie că fac grevă sau nu!
