Nu împărtășesc acea specie a relativismului potrivit căruia este OK dacă cei pe care i-ai votat te fură, te sfidează sau te scuipă, te tratează ca pe ultimul specimen în care se reactivează, foarte rar, o urmă de reflex electoral, atâta vreme cât ți se aruncă, periodic, un pui sau o sticlă de ulei. Varianta "răul cel mai mic e preferabil nimicului" nu stă în picioare într-un context în care tu ești idiot, iar administrația publică locală trece drept "el lider maximo". Același context în care cea mai bună "strategie" politică devine resem-narea sau, așa cum se practică în Constanța, tăcerea. Jenant!
"Răul cel mai mic" în politica și administrația locală de la malul mării - pe lângă faptul că acesta NU e echivalent cu cea mai de bun simț variantă - presupune și "slujirea" interesului public în locații private, informarea cetățeanului despre proiecte locale nu în sedii de instituție, ci la taverne, la hoteluri, la restaurant. Acolo unde consilierul constănțean depune jurământul de ales local în șlapi și pantaloni scurți (așa cum a fost cazul lui Florin Gheorghe) și unde turistul, în rochiță sau topless, trece nonșalant pe lângă reprezentanții constănțenilor, aleși prin vot direct, întrebându-se, poate, "ce dracu’ fac și ăștia aici?".
Ca să înțelegeți unde bat, înainte, desigur, de a mă acuza pentru faptul că "fisurez" încă o dată imaginea de "cetate ideală" a administrației publice din Constanța, trebuie să precizez unde au loc eve-nimentele la care presa este invitată de Primăria și Consiliul Județean Constanța. Evenimente, subliniez, de interes public. Să începem cu terasele din Mamaia, din zona Cazino. Acolo au loc, la ceas de caniculă, conferințele de presă susținute de primarul Mazăre, evenimente care nu cad, ci se scaldă efectiv în derizoriu. Atmosfera e "la mișto", zgomot de fond cât cuprinde, de la mașinile care trec pe bulevard, plus niscaiva gură cască din alte părți ale țării, căci locuitorii Constanței știu unde se află Palatul Administrativ, nu tavernele de casă ale mai marilor și mediocrilor acestui oraș.
Ar fi, apoi, niște hoteluri. Nu foarte multe, vreo două. Suficient însă pentru ca niște săli de conferințe să fie închiriate și, foarte probabil, plătite din bani publici. Știți dumneavoastră, genul acela de întâlniri la care unele dintre "doamne" își manifestă naivitățile isterice de frustrați soldăței ai Primăriei și la care stimabilii fac uneori glume deplasate, de un prost gust desăvârșit la care râd doar ei și, forțat, unul, doi, dintre oamenii de la curte. Sunt acțiuni în cadrul cărora se semnează proiecte sustenabile din fonduri europene, inițiative menite să-i ajute pe bătrâni sau pe copii și unde, nota bene, se pompează bani publici.
Nu e adevărat că "n-avem de unde alege". Acesta e, vorba lui Valeriu Stoica, prețul plătit pentru o duminică la iarbă verde, acea duminică în care nu ați ieșit la vot, aceea în care v-ați complăcut în comodul dezinteres politic și în ipocrita renunțare la conștiința eșecului.
Există un sediu al Primăriei. Există, de asemenea, un sediu al bibliotecii județene în care au loc ședințele de consiliu județean. Există săli de conferințe și de ședințe în care, dacă administrația constănțeană n-ar fi guvernată de absurd și nesimțire, ar avea acces și constănțenii de rând. Măcar aceia care au votat. Prost, strâmb, dar au votat.
Dar nu, domnule! Mai bine tragem pe dreapta la hotel, la restaurant, la o ședință de Consiliu Local, la un birt, undeva unde dă bine la prostime un "canci". Ce rușine, Doamne…
- Publicitate -
