Aproape că s-a rezolvat și problema care-i mai rodea pe alde Mazăre și ceilalți hotelieri din Mamaia și de pe întreg litoralul românesc. Prin ocolirea sau modificarea legii, dacă ministrul Justiției va fi destul de… elastic, vom putea vorbi despre o clasă favorizată care are cea mai înaltă reprezentare prin primarul-hotelier. Un fel de "aristocrație" a turismului la care cu toții ne-am băgat vasali. O "aristocrație" prin venele căreia curge igrasie, nu sânge!
- Publicitate -
Se știe că orice cheltuială sau investiție în folosul urbei este neimportantă în raport cu nevoile stațiunii Mamaia. Reabilitarea termică a blocurilor primește o firimitură, haitele de câini maidanezi conviețuiesc cu noi netulburați, orice alte necesități sunt puse pe "așteptare". Bugetul municipiului Constanța este dirijat în primul rând spre cheltuieli (nu investiții!) gândite pentru a aduce turiști în Mamaia: de la spectacole de samba, concursuri de bărcuțe și avioane, expoziții de mașini de epocă și concursul cel mai puternic om, care-i dă bodyguardului primarului prilejul să se afirme, până la, iată!, cheltuielile pentru întreținerea plajelor, care plaje ar putea fi date (date, pur și simplu, fără vreo licitație, prin derogare de la legea achizițiilor publice!) hotelierilor ca să scoată profit de pe urma lor.
Dar nu să și cheltuiască pentru ele. Intrând în administrarea municipalității, le vom întreține noi, contribuabilii, din banii noștri. Dar nu ne vom și bucura de ele. De ele se vor bucura "aristocrații". Iar noi, plebea, vom plăti dacă vom dori să le folosim - adică să facem plajă, să ne întindem, pentru câteva ore, modestele cearșafuri lângă șezlongurile de lux. Dar asta numai dacă ei, dumnezeii plajelor, vor dori să ne tolereze, căci se poate întâmpla cum am văzut anul trecut în dreptul hotelului Vega, unde gardieni particulari aveau grijă să alunge pe oricine ar fi putut jena fițele singurilor trei turiști care ocupau trei dintre multele șezlonguri de pe bucata de plajă monopolizată și îngrădită.
E simplu, noi plătim întreținerea plajelor din impozite, că e domeniu public, iar hotelierii - majoritatea fiind aceia care măresc prețurile pentru a da obișnuitul buf de sezon, aceia care cu greu pot fi convinși să facă și investiții care să le aducă mai mulți turiști mulțumiți și fideli, aceia care scot stele din burtă și pun preț și pe mucegaiul care se simte în aerul stătut al camerelor (aspirină curată, ce, nu știați?), aceia care oferă serviciile proaste pentru care suntem celebri în zonă - câștigă din taxe.
Mai mult, printr-o nouă și mult mai strictă organizare, vom primi șutul în fund pe care unii dintre noi - aceia care ne batem gura de ani de zile și aceia care mai bine ne-am tăia o mână decât să votăm cu Mazăre - chiar nu-l merităm. Alții - da! Așa că dragi electori disciplinați sau rebeli, marș pe "plajele comunale" și lăsați banii să vină la hotelieri!
