Nici nu mai știu de câte ori am trecut cu vederea atunci când un taximetrist mi-a tăiat neregulamentar calea în trafic… Am oftat și, am mers mai departe, gândindu-mă că încearcă și el să câștige o pâine.
- Publicitate -
Ce rost avea să le țin cont că încalcă toate regulile de circulație, că nu se asigură și nu semnalizează atunci când opresc să lase un client, că întorc în mijlocul drumului chiar dacă traficul în zona respectivă este infernal?!
Zilele trecute, însă, "mi s-a umplut paharul!". Doar ce intrasem cu mașina pe Cuza-Vodă, de pe strada IG Duca. Nu am înaintat 10 metri și am observat că un taximetrist venea pe sens interzis, dar m-am decis să-l las să treacă. Mi-am spus că nu pierd nimic dacă-i permit individului să se strecoare și m-am dat un pic înapoi, atât cât îmi permiteam, astfel încât să nu lovesc mașina care se afla deja în spatele meu. Nu însă suficient, după cum aprecia șoferul de taxi, care spera să-i fac loc, așa că m-am retras încă puțin.
Nu pot să spun că mă așteptam ca șoferul să-și exprime recunoștința față de gestul meu, dar în nici un caz nu mă gândeam că-mi va face observație. Ajuns cu mașina în dreptul geamului meu, bărbatul, trecut bine de 50 de ani, a ținut să-mi spună: "Greu cu matematica asta! Ai noroc că ești domniță că-ți spuneam și vreo două!"
Am lăsat deoparte toată educația primită acasă și i-am răspuns individului pe măsură, coborându-mă, de această dată, la nivelul lui. Cu oamenii nesimțiți trebuie să te comporți în consecință, că, altfel, riști să fi luat de prost. Am primit o lecție pe care nu o voi uita prea ușor. Probabil că, pe viitor, va trebui să mă gândesc de două ori atunci când voi fi tentată să fac un gest de înțelegere.
Până la urmă, legile sunt făcute și trebuie respectate de toți, indiferent de pregătirea și banii pe care-i avem în buzunare. În mod normal, nu ar trebui să existe nici un fel de compromis. Nu ar trebui să existe înțelegeri între polițiști și taximetriști pentru ca ei să-și facă de cap, așa cum se tot spune; nu ar trebui să mai existe blocaje în trafic pentru că nu știu ce indivizi consideră că sunt îndreptățiți să oprească circulația pentru a-și conduce prietenul, chiar și pe ultimul drum; nu ar trebui ca cei cu mașini de lux să oprească unde au chef fără să dea socoteală și legea ar trebui să fie una pentru toți.
Asta doar dacă nu trăim în țara lui Papură Vodă, unde regulile și le face fiecare după bunul plac, unde legea se măsoară doar după greutatea fizică a fiecăruia, după puterea banului câștigat necinstit și după relațiile pe care le are persoana respectivă.
Nici nu mai știu de câte ori am trecut cu vederea atunci când un taximetrist mi-a tăiat neregulamentar calea în trafic… Am oftat și, am mers mai departe, gândindu-mă că încearcă și el să câștige o pâine.
Ce rost avea să le țin cont că încalcă toate regulile de circulație, că nu se asigură și nu semnalizează atunci când opresc să lase un client, că întorc în mijlocul drumului chiar dacă traficul în zona respectivă este infernal?!
Zilele trecute, însă, "mi s-a umplut paharul!". Doar ce intrasem cu mașina pe Cuza-Vodă, de pe strada IG Duca. Nu am înaintat 10 metri și am observat că un taximetrist venea pe sens interzis, dar m-am decis să-l las să treacă. Mi-am spus că nu pierd nimic dacă-i permit individului să se strecoare și m-am dat un pic înapoi, atât cât îmi permiteam, astfel încât să nu lovesc mașina care se afla deja în spatele meu. Nu însă suficient, după cum aprecia șoferul de taxi, care spera să-i fac loc, așa că m-am retras încă puțin.
Nu pot să spun că mă așteptam ca șoferul să-și exprime recunoștința față de gestul meu, dar în nici un caz nu mă gândeam că-mi va face observație. Ajuns cu mașina în dreptul geamului meu, bărbatul, trecut bine de 50 de ani, a ținut să-mi spună: "Greu cu matematica asta! Ai noroc că ești domniță că-ți spuneam și vreo două!"
Am lăsat deoparte toată educația primită acasă și i-am răspuns individului pe măsură, coborându-mă, de această dată, la nivelul lui. Cu oamenii nesimțiți trebuie să te comporți în consecință, că, altfel, riști să fi luat de prost. Am primit o lecție pe care nu o voi uita prea ușor. Probabil că, pe viitor, va trebui să mă gândesc de două ori atunci când voi fi tentată să fac un gest de înțelegere.
Până la urmă, legile sunt făcute și trebuie respectate de toți, indiferent de pregătirea și banii pe care-i avem în buzunare. În mod normal, nu ar trebui să existe nici un fel de compromis. Nu ar trebui să existe înțelegeri între polițiști și taximetriști pentru ca ei să-și facă de cap, așa cum se tot spune; nu ar trebui să mai existe blocaje în trafic pentru că nu știu ce indivizi consideră că sunt îndreptățiți să oprească circulația pentru a-și conduce prietenul, chiar și pe ultimul drum; nu ar trebui ca cei cu mașini de lux să oprească unde au chef fără să dea socoteală și legea ar trebui să fie una pentru toți.
Asta doar dacă nu trăim în țara lui Papură Vodă, unde regulile și le face fiecare după bunul plac, unde legea se măsoară doar după greutatea fizică a fiecăruia, după puterea banului câștigat necinstit și după relațiile pe care le are persoana respectivă.
