Clopotele bat din cele mai înalte turle, cerul întunecat se răscolește, pământul mestecă seisme de mică intensitate și crize sociale. Babele credincioase își fac cruce, copiii fug disperați spre case, câinii latră disperați către nicăieri. Se întoarce lumea cu fundul în sus, nevralgiile și criza plutesc în aer, mânate de briza toamnei. Nu se apropie sfârșitul lumii, nici cerul nu se crapă pentru a înghiți omenirea osândită de a supraviețui pe aceste meleaguri, batjocorită de prostia și hoția conducătorilor lor.
Ci pur și simplu toată natura și ființa poporului român pare să nu mai suporte umilința de a fi călcat pe cap și demnitate de propriile instituții, plătite tot din banii lui.
Au trecut nouă luni de gestație pesedisto-pedelistă, nouă luni de când Geoană s-a urcat în patul guvernării cu Boc. La început au rupt saltele, au sărit arcurile, au sfâșiat pernele. S-au tăvălit și s-au alintat. Pentru toți era clar. Guvernul era însărcinat. Era însărcinat să scoată țara din criză, să crească nivelul de trai, să păstreze locurile de muncă pentru români, să putem trăi într-o țară civilizată. După nouă luni, astăzi, asistăm la nașterea fructului iubirii. Și ce vedem? Ură. Multă ură, multă indiferență, multă incompetență, multă prostie. Și nicio realizare, nicio măsură anticriză eficientă, nicio strategie coerentă care să-i ajute pe români.
Economia României se scufundă, încercând disperată să se salveze de la o moarte atât de fulgerătoare și dureroasă.
Întinde mâna, țipă, se zbate. Statul asistă impasibil la spasmele mediului de afaceri, împingându-i cu piciorul la fund și lovindu-i peste mâini pe cei care încearcă să iasă la suprafață. Îi lovește în moalele capului cu taxe și impozite născocite, care în loc să le ușureze redresarea, îi bagă direct în comă.
Statului român nu îi pasă pentru că politicienilor nu le pasă. Lor le pasă doar că vin alegerile prezidențiale, le pasă să pună mâna pe serviciile de informații pentru a-și șantaja și manipula adversarii, le pasă doar de ei.
După nouă luni, constatăm că avem un avorton, mic și prostănac, care conduce România fără nicio rațiune și responsabilitate. Interesele țării sunt jucate pe degete de baroni precum Vanghelie, Dragnea, Mazăre, Oprișan sau dom Costel, care mizează pe resursele țării pentru a-și face jocurile politice și eco-nomice. Ne uităm îngroziți cum avortonul acesta îngroa-pă România, iar noi nu ne putem manifesta nemulțumirile decât în sondaje de opinie și pe forumurile televiziunilor. Când vine vremea ca într-adevăr vocea noastră să conteze, ne vindem voturile pe mici, pui, făină și ulei sau ne încredem în discursuri sforăitoare, decorate cu promisiuni și minciuni gogonate. Ați votat, dragi profesori, cu PSD și PD-L pentru că v-au promis 50% mai mult la salarii, ați votat, căpșunari români din Spania și Italia, cu partidul lui Geoană pentru că v-a promis 20.000 de euro la întoarcerea în țară, ați votat cu democrat-liberalii pentru că v-au garantat locurile de muncă și v-au momit cu alte sute de mii de job-uri, i-ați ales pe ei pentru că v-au spus că veți beneficia de servicii sanitare de calitate, că veți fi în siguranță pe stradă, că școlile și grădinițele vor face din copiii voștri oameni de viitor.
Oare se întâmplă așa ceva și eu nu văd? Sau măcar ne îndreptăm într-o direcție bună și eu nu îmi dau seama? Sau, mai degrabă, ei fac intenționat legi și strategii proaste doar pentru a și le arunca în cârcă unii altora în lupta electorală din această toamnă? Nu știu, nu mă pricep, de aceea întreb. Însă, sentimentul meu este că nici avortonul acesta, mic și prostănac, habar nu are pe ce lume este.
- Publicitate -
