Cel mai recent număr al "Dilemei vechi" se numește "Mitică". Mai exact, "E destul atâta: MITICĂ". Asta e ceea ce în "Dilema veche" se numește "tema săptămânii". Sugestiv, nu-i așa?!? În argument, e lansată o întrebare retorică și anume dacă nu cumva a uitat societatea actuală de spiritul lui Mitică, spirit care prin jovialismul său ar contrabalansa întrucâtva "o realitate plină de rinoceri".
- Publicitate -
Nu cred. Mă îndoiesc. Slabe șanse ca cineva să fi uitat de Mitică. Nemuritorul, caragialianul, pișicherul Mitică. Astăzi, șmecherul, mitocanul, nesimțitul, parvenitul, bădăranul Mitică. Acel Mitică care (cacofonie intenționată, personajul însuși se definește ca o cacofonie) se dă când activist, când ecologist care îngroapă spații verzi ca să ridice din ele mall-uri, când militant pentru "cauze nobile".
În Constanța, Mitică este consilierul local și, uneori, cel județean, șeful instituției deconcentrate, înaltul funcționar public, oportunistul de partid și demagogul din administrație care tace atunci când banii constănțenilor, bani gârlă, nu un leu, doi, acolo… sume simbolice, se duc pe servicii de publicitate. Servicii de publicitate de sute de mii de euro prin care se promovează acțiuni ale administrației Mazăre în contextul în care, să nu uităm, e totuși criză, iar Primăria Constanța este o instituție publică, nu un agent economic care promovează bunuri și servicii, care face promoții de sezon, care ajunge în faza de "lichidare de stoc".
Servicii de publicitate pentru evenimente publice, evenimente care ar trebui aduse la cunoștința celor care au votat TRANSPARENT, prin vot direct și, mai ales, fără bani.
Pentru că, să nu uităm, nu a difuzat/publicat nimeni vreun anunț care să precizeze: "Dragi constănțeni, din banii dumneavoastră vor fi plătite servicii de publicitate care vizează acțiuni organizate de Primărie. Dragi constănțeni, pe voi nu vă întreabă nimeni, altcineva a decis în numele vostru". Și, dacă tot se face abuz de principiul "transparenței", mergându-se pe ideea că, vezi, Doamne, constănțenii trebuie să știe ce fac aleșii pungii și ai cazmalei cu banii lor, același anunț trebuia să prevadă și firmele contractante. Că tot vorbim de… acțiuni care se văd cu ochiul liber.
Revenind la ceilalți Mitică - pentru că actuala administrație se definește, și ea, ca un astfel de odios personaj - să amintim faptul că și consilierii locali ocupă actualele fotolii tot în urma unui vot. Ar trebui, poate, să simtă ceva. Nu știu ce. Poate rușine. Poate umilință. Poate sentimentul de disconfort născut în momentul trecerii de partea dezonoarei, al înjosirii. Mitică sunt cei cărora pur și simplu nu le mai pasă, dacă le-a păsat vreodată. Sunt egocentricii care s-au cuibărit într-o ipostază mahmură la care nu vor să renunțe, dar din care transformă plictisul în virtute și stil de viață și care se rezumă la a da din umeri atunci când sunt întrebați dacă a existat vreun proiect de hotărâre al cărui obiect să-l reprezinte aceste servicii de publicitate. Dacă nu a existat, "ce reprezintă, în viziunea dumneavoastră, un serviciu privat achitat din banii publici?". "Păi… să vedeți", vine, uneori, răspunsul.
Păi, nu… Știți, tăcerea nu se vede. În cel mai dureros caz ea se aude. Da, se aude. Și uneori poate să-ți spargă timpanele. Să te asurzească. Să te scandalizeze, să te dezguste. Sunt aceiași oameni care pălăvrăgesc în campanii despre schimbarea la față a Constanței, care perorează pe marginea "reformei clasei politice", a "tinerei generații" și despre "noua gardă", "comuniștii de ieri, politicienii de mâine" și tot așa… Mitică din Consiliul Local Municipal Constanța este, în multe dintre cazuri, definiția vidului profesional, ideologic și doctrinar, a vidului în aspirații și conversație, în cultură și pasiuni.
Nu cred într-un Mitică apolitic. Asta e o utopie. Acolo nu există carnetul de membru de partid, există "sprijinul politic" contra sumelor de bani pompate în campanii sau a avizelor de… toate felurile. Acești Mitică și-au pierdut, prin această tăcere care doare, orice urmă de legitimitate în ochii celor care i-au ales. Sau, cel puțin, așa ar fi fost firesc.
Fii sincer, Mitică: nu te sufocă tăcerea asta? Știam eu că n-ai murit.
