Aș vrea ca, într-o zi, atrocitățile, războaiele, conflictele diplomatice, inundațiile, traficul de armament, de droguri și de ființe umane să înceteze. Să nu mai existe discriminare având la bază diferențele de rasă, culoare, etnie, religie, să nu mai moară oameni care, pentru că sunt săraci, nu-și permit "luxul" de a spera că bolile de care suferă pot fi vindecate.
- Publicitate -
Aș vrea ca într-o zi așa numitele vedete autohtone să nu-și mai unească eforturile pentru a salva doar viețile celor care au notorietate în spațiul public, ci și pe cele ale anonimilor al căror plâns și a căror suferință nu devin "evenimente de presă". Să nu mai existe medici care, în loc să salveze pacientul de pe masa de operație, îi segmentează penisul sau îi scot plămânul sănătos în locul celui atins de boală, să nu mai fie nesimțiri instituționalizate și cruzimi greu de imaginat din cauza cărora cazurile urgente așteaptă în zadar ca cineva să se ocupe de ele, până atunci când e deja prea târziu, pentru că între timp au murit.
Aș vrea ca genocidul din Rwanda din 1994 să nu fi avut loc, ca cei peste un milion de oameni să nu fi fost uciși în trei luni de zile. La fel, îmi doresc ca, în timpul războiului din Bosnia, crimele să nu fi avut loc ca pe bandă rulantă, cei peste 8000 de musulmani să nu fi fost masacrați, iar figura lui Radovan Karadzic să nu fi intrat în istorie drept autorul cumplitului măcel.
Aș vrea că fetușii de sex feminin din India să nu moară încă de dinainte de a se naște, să nu fie avortați doar pentru că a fi femeie este prea costisitor pentru familiile lor, ca pe populația din Kenya să nu se mai facă teste cu medicamente care ucid, doar pentru că "ăia sunt mulți și săraci și și-așa nu le mai ține nimeni socoteala". Îmi doresc ca sănătatea și moartea să nu mai reprezinte cele mai de succes afaceri pentru companiile de produse farmaceutice, ca medicii să nu mai prescrie cele mai scumpe pastile pentru că au semnat un contract cu o firmă anume, să vorbească deschis despre efectele secundare și riscurile pe care le implică anumite tratamente.
Totodată, aș vrea ca, în iluzia mea de a schimba lumea, să cred realmente că pot devia cursul istoriei contemporane, astfel încât minorii de etnie romă să nu mai doarmă pe tărgi, în ambulanțe, copiii de 11 ani să nu mai nască alți copii din cauza lipsei de educație sexuală, să nu se mai zvârcolească în dureri și incertitudini care nu se vindecă niciodată pentru că medicii și opinia publică se mai gândesc: să nască sau să nu nască?! Să decidă ei pentru viața lor sau noi, ceilalți?!
Dintre chestiile mărunte, mi-ar plăcea ca primarii din județ să nu mai răspundă la telefon atunci când sunt cuprinși de spiritul lui Bachus, să nu mai facă glume deplasate, să pună mâna să întocmească proiecte pentru ca oamenii care i-au ales să aibă, în secolul XXI, apă în curte, în casă.
Aș vrea să nu mai trăim fără să ne pese, fără să avem habar de ce se întâmplă la câteva sute sau mii de kilometri depărtare de noi. Să nu mai avem atitudinea asta de total dezinteres față de luptele ruso-georgiene, SIDA și alte maladii incurabile. Aș fi vrut ca opinia mea să fi fost ceva mai veselă azi, să nu am sentimentul neputinței față de ororile acestui secol. Dar lucrurile astea se întâmplă indiferent de ceea ce vreau sau nu eu. Chiar și așa, continuu să cred, să sper, să scriu despre faptul că lumea în care trăim poate fi mai bună. Ea este perfectibilă. Puteți să-mi spuneți naivă, credulă… Dar nu că scenariul acestei lumi nu poate fi unul infinit mai bun.
