Impotența de ministru se susține cu promisiuni. Că doar ne-am obișnuit, ba chiar am ajuns să-i urâm, pe bune! Nu se face nimic concret, palpabil, vizibil, de azi pentru mâine, să se poată lăuda cu-adevărat c-au lăsat ceva "moștenire". Doar legi de pe urma cărora trag alții la greu. Nu ne referim la viitorii miniștri, ci la noi, ăștia micii, pe care nu-i mai bagă nimeni în seamă, decât la viitoarele alegeri… Că și-atunci…
- Publicitate -
Iar actualul ministru al Educației nu scapă nicio ocazie să-și umfle mușchii ca să ce? Cică până în anul 2010 vor fi asigurate locuri în grădinițe pentru toți solicitanții. "Eu am timp de la 1 ianuarie, să mă apuc de construit grădinițe, iar pentru acest lucru deja am prevăzut bani. Va fi un program special destinat construirii de grădinițe, care va avea și bugetul aferent"". Păi, stimabile, atunci vor fi locuri în grădinițe chiar dacă nu vei mai construi niciuna, pentru că natalitatea este în scădere îngrijorătoare și-atunci se vor lăfăi în câte două paturi copiii.
De ce nu se caută acum soluții, când arde buza părintelui, când se desființează grădinițe pentru ca a doua zi să apară mare bannerul: "Clădire de închiriat. Telefon…". OK, se retrocedează, dar așa cum respectivul poate închiria unui "stranger", nu se pot găsi soluții pentru ca mititeii să nu mai fie mutați de colo-colo? Să nu mai fie obligate cadrele didactice să se epuizeze în fața a peste 30 de copii într-o grupă normată la maximum 20. Să fie nevoiți să-și aștepte cuminți rândul la a doua tură la masă, din cauza supradimensionării posibilității de "cazare" a instituției. Să fie folosite încăperi sub cubaj din demisoluri pentru copii care
n-au altă vină decât aceea de a se fi născut înainte de glorioase promisiuni?
Sunt atât de multe construcții în Constanța asta mare care stau sub semnul întrebării și cărora li se găsesc cele mai ciudate destinații. Ca și cum lumea ar trăi numai din credite la băncile aflate la tot pasul sau constănțeanul și-ar cumpăra mobila tamam din parcul de la gară sau atâtea telefoane am cumpăra, am încărca și-am descărca, încât la fiecare doi pași avem nevoie de un "butic" de specialitate.
Nu se face nimic, n-am consemnat nicio grădiniță nouă la debutul acestui an școlar, care să răspundă disperării părinților ce au făcut nopți albe pentru a prinde un locușor. Parcă s-ar sabota învățământul de stat de dragul rentabilizării celui particular.
Sau ce-ar fi dacă până la reglementarea situației locurilor din grădinițe, statul ar subvenționa școlarizarea în sistem privat a celor care își do-vedesc imposibilitatea unei altfel de alternative?
Impotența de ministru se susține cu promisiuni. Că doar ne-am obișnuit, ba chiar am ajuns să-i urâm, pe bune! Nu se face nimic concret, palpabil, vizibil, de azi pentru mâine, să se poată lăuda cu-adevărat c-au lăsat ceva "moștenire". Doar legi de pe urma cărora trag alții la greu. Nu ne referim la viitorii miniștri, ci la noi, ăștia micii, pe care nu-i mai bagă nimeni în seamă, decât la viitoarele alegeri… Că și-atunci…
Iar actualul ministru al Educației nu scapă nicio ocazie să-și umfle mușchii ca să ce? Cică până în anul 2010 vor fi asigurate locuri în grădinițe pentru toți solicitanții. "Eu am timp de la 1 ianuarie, să mă apuc de construit grădinițe, iar pentru acest lucru deja am prevăzut bani. Va fi un program special destinat construirii de grădinițe, care va avea și bugetul aferent"". Păi, stimabile, atunci vor fi locuri în grădinițe chiar dacă nu vei mai construi niciuna, pentru că natalitatea este în scădere îngrijorătoare și-atunci se vor lăfăi în câte două paturi copiii.
De ce nu se caută acum soluții, când arde buza părintelui, când se desființează grădinițe pentru ca a doua zi să apară mare bannerul: "Clădire de închiriat. Telefon…". OK, se retrocedează, dar așa cum respectivul poate închiria unui "stranger", nu se pot găsi soluții pentru ca mititeii să nu mai fie mutați de colo-colo? Să nu mai fie obligate cadrele didactice să se epuizeze în fața a peste 30 de copii într-o grupă normată la maximum 20. Să fie nevoiți să-și aștepte cuminți rândul la a doua tură la masă, din cauza supradimensionării posibilității de "cazare" a instituției. Să fie folosite încăperi sub cubaj din demisoluri pentru copii care
n-au altă vină decât aceea de a se fi născut înainte de glorioase promisiuni?
Sunt atât de multe construcții în Constanța asta mare care stau sub semnul întrebării și cărora li se găsesc cele mai ciudate destinații. Ca și cum lumea ar trăi numai din credite la băncile aflate la tot pasul sau constănțeanul și-ar cumpăra mobila tamam din parcul de la gară sau atâtea telefoane am cumpăra, am încărca și-am descărca, încât la fiecare doi pași avem nevoie de un "butic" de specialitate.
Nu se face nimic, n-am consemnat nicio grădiniță nouă la debutul acestui an școlar, care să răspundă disperării părinților ce au făcut nopți albe pentru a prinde un locușor. Parcă s-ar sabota învățământul de stat de dragul rentabilizării celui particular.
Sau ce-ar fi dacă până la reglementarea situației locurilor din grădinițe, statul ar subvenționa școlarizarea în sistem privat a celor care își do-vedesc imposibilitatea unei altfel de alternative?
