Paștele la oraș începe întotdeauna în supermarket, cu un cozonac italienesc, la cutie, ouă de-a gata vopsite și drob ambalat. Iar postul este o eficientă rețetă de slăbit. Apoi pelerinajul la biserică sau la mănăstiri este o distracție în miez de noapte, care se încheie imediat după ce preotul dă lumină. Paștele la oraș mai trăiește doar sporadic, în sânul unor familii care în primul rând cred în miracolul acestei sărbători și totuși nu așteaptă momentul pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru ce au căpătat.
- Publicitate -
Însă Paștele adevărat rămâne la țară, locul unde credința se face cu o cruce dreaptă. Am aflat că, în Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniță și spală limba clopotului cu apa "neîncepută". Cu această apă, se spală pe față în zorii zilei de Paști, ca să fie frumoase tot anul și așa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, așa să alerge și feciorii la ele. În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebește prin complexitatea simbolurilor, a credinței în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioșii ies în curtea bisericii, se așează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în așteptarea preotului care să sfințească și să binecuvânteze bucatele din coșul pascal. În părțile Sibiului, există obiceiul să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. În el se agață ouă vopsite, golite de conținutul lor.
O foarte frumoasă datină se păstrează în Maramureș, zona Lăpușului. Dimineața, în prima zi de Paști, copiii merg la prieteni și la vecini să le anunțe Învierea Domnului. Gazda dăruiește fiecărui urător un ou roșu. Perpetuarea tradițiilor populare pascale în mediul rural este un semn că dragostea pentru Iisus este cea mai mare pildă a unei vieții curate, trăită în reculegere, pioșenie și rugăciune.
La oraș, însă, a rămas serbarea-spectacol de la Biserică și mai ales masa de Paște, cu tonele de cărnuri și vin, prilej minunat de umplut burțile. Lipsește mesajul, dorința. Într-o lume din ce în ce mai superficială și de ce să nu recunoaștem pierdută în cu totul alte repere și motivații de împrumut nu reușim să ne găsim Calea, liniștea sufletească.
Eu am găsit-o după mulți ani și nu este o minune, totul stă în puterea noastră, pentru că destinul ni-l facem singuri. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ce am acum și știu că toate încercările vieții ne întăresc, ne răsplătesc apoi, când ne așteptăm cel mai puțin. Iar Paștele mă face să mă simt din nou copil, cu o bucurie nemăsurată că am pace, liniște, familia lângă mine. Poate, dacă am încerca să ne bucurăm sincer de ceea ce avem, am întâmpina nu numai Paștele, ci toate sărbătorile creștine cu sufletul mult mai deschis.
În noaptea de Înviere, priviți ochii copilul, care lucesc de lumina pe care o poartă în mână. Vă dăruiesc puritatea momentului.
O sărbătoare luminată!
