Mahatma Gandhi avea o vorbă: "Be the change you want to see in the world". Cu alte cuvinte, fii ceea ce vrei să vezi în jurul tău, fii schimbarea pe care ți-o dorești în lume. Pe blogul lui Răzvan Exarhu am descoperit cum au modificat citatul lui Gandhi niște băieți nervoși. Sau poate doar inspirați: "Be the trouble you want to see in the world".
Deci fii problema pe care vrei s-o vezi în jurul tău. La fix! Nici dacă aș fi căutat vreme de ani buni n-aș fi găsit sloganul sezonului toamnă - iarnă 2009. Se potrivește perfect scenariului actual, acela în care încăpățânarea, nesimțirea și retorica imprevizibilă, dar ipocrită și penibilă își dau mâna pe scena celor mai mari compromisuri din ultimii ani, aceea pe care, pentru a rămâne sau a accede la "putere", oamenii relativ demni de ieri devin azi prostituați în numele unui așa zis bun simț. Prefer să-mi imaginez doar faptul că niște consilieri proști iau niște bani buni pentru niște sloganuri jenante. Atât… Pentru că dacă aș lua în calcul și alte ipoteze mi-aș confirma, probabil, gândul acela întunecat, înghesuit într-un colț îndepărtat, cum că cineva, mai mulți, toată lumea și bate joc de noi. De obicei, în general, ca o chestie "de principiu". Doar că atunci când vorbim despre mandatul de "lider maximo" o fac, cu toții, mai abitir. Adică mai și scuipă, din când în când, peste cei care i-au ales.
Revenind, în esență cred că ăsta e scopul: de ce nu circ? De ce nu dezolare? De ce nu mâzgă, noroi și impostură? Dar, până la urmă, de ce să ne înțelegem, de ce să ajungem la consens? De ce, totuși, să dea cineva dovadă de maturitate, și nu de egoism, de orgoliu dus la paroxism, dar prostește și fără rezultat?
Problemele astea la crearea și amploarea cărora participă, îndeosebi în zilele din urmă, demagogii cu discursuri găunoase și consilierii lor plictisitori se concretizează într-un soi de… pavilion al cretinilor. E numele țiganiadei la care asistăm forțat. Fără mere glazurate, fără vată de zahăr pe băț, floricele de porumb și fără confeti. Nu tu chiote de bucurie, baloane, coifuri… O, Doamne, câtă impostură, câtă greață, ce interpretare proastă și cât e de târziu… Acești oameni egali cu ei înșiși au devalizat, teatrali și conflictuali, scena politică autohtonă și au anulat totodată speranța noastră că vom vedea cândva, habar n-am când, un candidat la președinție care nu face glume care cad în derizoriu și la care râde isteric doar el, un candidat pentru care contează mai puțin sloganul în sine, dar care pune mai mult preț pe ce cred oamenii despre el, dincolo de sondaje de opinie comandate și care, cu siguranță, nu-l fac să doarmă mai bine noaptea.
Nu cred în bunele intenții ale vreunuia dintre partide, la fel cum nu cred - iar ceea ce se întâmplă zilnic nici nu mă contrazice - că (mai) avem o opoziție și o putere decente.
Cum spuneam, fii problema pe care vrei să o vezi peste tot în jurul tău. Și vino s-o vezi la teatru! Intrarea la "Pavilionul cretinilor" e gratis. Iar locurile sunt nelimitate. Avem chiar și în lojă.
- Publicitate -
