Atunci când un părinte ia decizia de a-și lăsa "prețiosul odor" să se desprindă pentru câteva zile de sub ochii lui consideră că cel căruia i-l încredințează este un om responsabil, care a acceptat această obligație asumându-și consecințele acestei sarcini. Mai ales în regretabilul caz de la Eforie, în care cinci adulți însoțeau șase copii, deci "paritatea" responsabilității părea asigurată de la plecare.
- Publicitate -
Că unele sunt datele problemei și că, de fapt, sunt cadre didactice care vin la mare pentru propria distracție, ne-a demonstrat-o chiar profesoara în cauză, care a ignorat orice atenționare pentru simplul motiv că acolo era nisipul mai fin!!! E inadmisibil să nu te îngrijoreze pancarta pe care scrie clar "Plajă neamenajată", steagul roșu care interzice scăldatul, dar mai ales atenționarea "divină" de dinaintea înecului, când unul dintre copii fusese salvat de salvamari. Cu-atât mai mult ar fi trebuit să caște ochii respectiva, care nu mai avea decât două zile de petrecut la mare.
Refuz să cred că un părinte și-ar fi putut lăsa copilul nesupravegheat într-o zonă cu atâtea atenționări împrejur. Sau, dacă ar fi făcut-o, nu se numește părinte, așa cum nu se numește nici cadru didactic cea care n-a reușit să-și ducă la bun sfârșit misiunea de a aduce înapoi, acasă, tot grupul de copii.
Tragedia de sâmbătă, cumulată și cu alte știri legate de problemele apărute în taberele de elevi, te face să stai și să te gândești dacă nu ar fi mai bine să ștergi de pe listă orice cantonament care i-ar putea oferi copilului tău plăcerea de a petrece o vreme departe de cocoloșirea și grija uneori exagerată a părinților.
