Să nu o uităm pe Bianca!

Ana Maria Bianca ar fi împlinit, anul acesta, opt anișori. Ar fi început un nou an școlar, s-ar fi luptat cu adunarea și scăderea și ar fi învățat să facă propoziții cu "mere". Ar fi povestit ore în șir de năzdrăvăniile făcute de Hannah Montana, ar fi vrut să aibă rucsac roz și ar fi visat să ajungă cântăreață sau actriță. Nu a mai apucat. La trei anișori, a avut neșansa să se afle la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

În după-amiaza zilei de 26 februarie 2005, mama ei a luat-o și pe fetiță când a mers, alături de trei amici, să caute fier vechi și BCA-uri prin clădirile dărăpănate din Zona Peninsulară. Într-unul dintre imobile, cei patru adulți au încercat să disloce o grindă, moment în care unul dintre pereți s-a prăvălit peste fetiță, strivind-o. A murit pe loc. Mama ei a fost grav rănită, în timp ce "prietenii" au rupt-o la fugă, să nu care cumva să-i prindă polițiștii.

Ana Maria Bianca a fost o victimă. Victima indiferenței autorităților locale, care asistă nepăsătoare la degradarea accelerată a orașului vechi și a mercantilismului proprietarilor care preferă să vadă clădirile prăbușindu-se, fiind mai interesați de valoarea terenurilor.

Îmi amintesc de povestea tristă a acestei copile de fiecare dată când în Peninsulă se mai surpă un perete sau mai cade o clădire și mă aștept, din moment în moment, ca soarta ei să o aibă și alți copii. Puțin a lipsit, fix acum un an, pe 25 septembrie 2009, ca prăbușirea peretelui unui imobil aflat în vecinătatea Pieței Ovidiu să facă trei victime, printre care și un băiețel de 10 ani. Locatarii au avut noroc și au ieșit din clădire, alertați de vecini, cu câteva clipe înainte să cadă peretele. E posibil însă ca alții să nu fie atât de norocoși, mai ales că imobilele dărăpănate, însemnate cu "buline roșii", sunt locuințe pentru familiile de romi, adăpost pentru oamenii străzii și teren de joacă pentru cei mici. Iar zona este, mai ales în timpul verii, extrem de circulată.

Ce se întâmplă acum cu Zona Peninsulară este înjositor. Trecutul Constanței, cea pe care toți se bat cu pumnul în piept și spun că o îndrăgesc, de la edil până la parlamentari aleși și realeși, este călcat în picioare. Sintagme precum "comoară turistică", "singurul cartier istoric", atât de folosite, sunt menționate doar în rapoarte și cuvântări și apoi date uitării. Sunt cuvinte și nu sensibilizează, veți spune. Dar Ana Maria Bianca? Moartea ei ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă care să atragă atenția asupra nevoii de a fi luate măsuri urgente de reabilitare a zonei, de stopare a degradării. Au trecut însă mai bine de cinci ani, iar în Peninsulă nu s-a schimbat nimic…