Șarlatanii

Dacă vrei să te simți umilit de autorități, jecmănit de stat, prostit în față de funcționari, scuipat între ochi de cei pe care îi plătești, îți recomandăm ca destinație de viață - România. Mereu surprinzătoare, tot timpul sfidătoare. Țara în care cetățenii sunt jucați în picioare de șarlatani, cu insigne de parlamentari, guvernanți sau carnete de partid. Locul în care mafia nu se ascunde, ci conduce în mod oficial județe, orașe, ministere, camuflată sub identități de aleși locali sau demnitari.

România continuă să uimească și să atragă atenția și curiozitatea întregului mapamond pentru modul în care incompetența, prostia și hoția țin loc de program de guvernare de 19 ani încoace. Iar noi încă supraviețuim. Prost, dar trăim.

Țara în care corupția nu înseamnă ilegalitate sau închisoare, ci înseamnă dreptul la viață, dreptul la educație și la justiție. Fără institu-ționalizata șpagă, părinții ne mor cu zile în spitale, copiii rămân fără loc în creșe sau grădinițe, dreptatea se înfăptuiește doar după chipul și asemănarea celui care dă mai mult și mai des. Cel puțin unul din trei români a dat șpagă în România. Este un studiu realizat de Transparency International, dat publicității zilele trecute. Vi se pare mult, vi se pare puțin? Ce s-a întâmplat oare cu cei care nu au dat? Nu sunt cumva cei pe care îi vedem la știrile TV? Nu în rol de eroi și susținători ai dreptății, ci mai degrabă în rolul victimelor unui sistem bolnav.

Azi o femeie care a murit cu pruncul în pântece pentru că nu s-a trezit nici un medic să o asiste la naștere, ieri un bătrân care s-a stins singur pe o targă, în holul unui spital, o familie băgată în pământ de un analfabet care și-a luat permisul de conducere pe bani. Unde? Doar în România.

Ne chiorâm zi de zi la mutrele acre ale acelorași personaje, care aduc mai degrabă cu reclama de la Raid. Cea cu moliile. Toți sunt niște șarlatani, niște paraziți care s-au prins de țară și o devorează. Fiecare cum se pricepe, însă toți sunt mânjiți. La gură, pe mâini.

De la A la Z, toți sunt la fel. Indiferent ce scrie sau ce nu scrie pe carnetul de partid. După ani de zile, am ajuns la concluzia că în politica românească rezistă și se afirmă doar cei ce urmăresc interese ascunse, vor să obțină diverse avantaje. Un contract pentru nevastă, un post pentru nepot, o licitație pentru prietenul din liceu, o lege sau o ordonanță pentru binele afacerii familiei, o funcție pentru amantă.

Nu cunosc niciun personaj care să iasă din acest tipar, care să merite să fie urmărit cu interes și încredere. Cel puțin pentru mine nu există. Dacă aveți și exemple pozitive, vă rog să le spuneți. Toți sunt niște șarlatani.

Însă, mai presus de asta, sunt cei mai mari incompetenți. Rebuturi în carierele profesionale, au refulat în politică mai ceva ca o canalizare plină de rahat. Comparația este plastică, însă mirosul ce îmi vine dinspre Casa Poporului sau Palatul Victoria este același.

Ce sentiment aveți când îi vedeți pe Boc sau Geoană cum vorbesc, despre ce vorbesc, cum gesticulează? În afară de silă? Cum credeți că poate fi condusă România de două cete de baroni și mafioți, agramați și transpirați, care dictează miniștri și legi ca și cum ar citi din meniul unei crâșme de mahala?

Economia se scufundă de un an de zile, sute de mii de români rămân fără slujbe. Iar ei ce fac? Joacă țonțoroiul pe trupurile zăcânde ale miilor de întreprinzători, jupuindu-i ca pe vulpi și de ultimul ban. În acest timp, banii publici, milioane de euro, sunt dirijați cu măiestrie spre buzunarele băieților deștepți, care închid cercul vicios și buzunarele politicienilor.

Dar România va rămâne mereu surprinzătoare, tot timpul sfidătoare.