Vineri, 16 ianuarie, a avut loc concertul vocal-simfonic susținut de Orchestra Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski". Mozart, Haydn și Verdi au fost compozitorii serii, artiștii interpretând lucrări ca "Flautul fermecat", Marșul triumfal din opera "Aida" și magistralul Cor al sclavilor din opera "Nabucco".
- Publicitate -
Din păcate, sala a fost aproape goală. Chiar dacă aș fi optimistă, nu aș putea susține că a fost aproape plină, deoarece ar fi un neadevăr. Cei nici 30 de spectatori (într-o sală în care ar putea încăpea câteva sute) nu au reușit să ofere laurii pe care artiștii i-ar fi meritat, și nu din cauza lipsei de entuziasm. Mai mulți spectatori ar însemna, desigur, mai multe aplauze. Deși nu cred în autenticitatea aplauzelor, ele exprimă de multe ori măcar prezența, dacă nu aprecierea. Și chiar dacă simpla prezență flască a spectatorului nu va satisface nicicând artistul, spectatorul este cel care îi justifică prestația celui de pe scenă.
Cum procedăm cu absenteismul cras la concertele simfonice? Maestrul Dinu Ghezzo, care a venit anul trecut, la Constanța, pentru o demonstrație de artă multimedia, a "beneficiat" de același public numărabil în câteva secunde.
Am fost întrebată, de multe ori, de ce nu există spectacole de balet contemporan sau concerte simfonice combinate cu muzică rock pentru publicul mai tânăr, sau, de ce nu, și pentru cel… conservator. I-am plasat întrebarea Danielei Vlădescu, directorul general al Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski", care a justificat absența acestui gen de spectacole prin faptul că artiștii ar fi nevoiți să asimileze o nouă tehnică, ceea ce nu ar fi tocmai în concordanță cu stilul cu care s-au și ne-au obișnuit. Totuși, poate că ar fi o soluție la problema sălilor goale.
Madonna nu s-a supărat când blonde mai tinere și mai diafane au ajuns-o din urmă. Din contră. Le-a și pupat.
Metaforic vorbind, constănțenii poate că ar pupa un spectacol de artă contemporană, indiferent de disprețul sau de lipsa de încredere pe care cei instalați pe jilțul culturii tomitane le afișează atunci când vine vorba de așa ceva. Poate că astfel s-ar rezolva și problema deșertului cultural din Constanța, de care tot mai mulți se plâng. Și s-ar pune capăt și disconfortului numeric creat de raportul artiști - spectatori; e puțin penibil ca 30 de spectatori să facă față la 50 de artiști. Că doar vorba aceea, avem echilibru, avem valoare.
