Luna aceasta, Biblioteca Universitară „Ioan Popişteanu” evocă memoria lui Anton Pann, în noiembrie împlinindu-se 167 de ani de la trecerea sa în panteonul literaturii române. Autorul „Poveştii vorbii”, a cărui viaţă s-a consumat departe de saloanele literare ale vremii, copil sărac al unei jumătăţi de veac bogată în spectaculoase transformări şi frământări de neistovite înnoiri, Anton Pann ne-a lăsat despre sine o imagine sumară prin puţinătatea ştirilor transmise, spun specialiştii de la malul mării. Astfel, poetul mahalalelor bucureştene, al inimilor de pripas şi al şotiilor năzdrăvane şi-a cioplit opera sub taina împovărată a muncii. Fără dubii, Anton Pann a fost şi rămâne unul dintre cei mai citiţi scriitori ai literaturii noastre, cizelând cu migală cuvântul până la strălucirea pură a înţelepciunii.
- Publicitate -
El a fost un poet român de origine bulgară sau aromână, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat şi publicist şi compozitor al muzicii imnului naţional al României. În ciuda greutăţilor întâmpinare în ultimul său an de viaţă, 1854, a reuşit să tipărească o mulţime de cărţi politice şi încă cinci lucrări de muzică bisericească.
