"Eu am un exemplu drag în județul Constanța, unde un director de școală a reușit să îi convingă pe părinți să păzească ei școala, prin rotație. Unui părinte îi vine rândul la pază o dată la doi ani", a fost catalogată gafa zilei de 15 ianuarie 2009 a ministrului Educației, Cercetării și Inovației.
- Publicitate -
Prezentă la Focșani la Inspectoratul Școlar, Ecaterina Andronescu a "îndrăznit" să dea acest exemplu de bune practici de la Grupul Școlar de Electrotehnică și Telecomunicații Constanța pentru ca a doua zi majoritatea cotidianelor să titreze că li se impune părinților să facă de pază. Și aceasta în condițiile în care tot Ecaterina Andronescu a subliniat că, în acest mod, "părinții devin mai familiarizați cu problemele școlii".
Lucru confirmat și de consultarea registrului de procese verbale pe care le completează părinții după fiecare ședere în instituția mai sus amintită, pe post de… vătafi.
Șefa Federației Părinților nu-și dorește să fie implicată
"N-avem nevoie de vătafi!", astfel a catalogat, neașteptat de șocant, Mihaela Gună, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar, implicarea activă a părinților în viața școlară. "Nu consider că trebuie generalizată această practică, întrucât fiecare are rolul lui bine definit. Fiecare trebuie să-și asume partea de responsabilitate. Consider că nu am căderea sau autoritatea de a-i controla pe profesori dacă se prezintă la ore, cum nici pe mine nu doresc să mă controleze nimeni la serviciu. Directorul trebuie să răspundă de actul managerial".
Și aceasta în condițiile în care vineri, 16 ianuarie, a avut loc o întâlnire între reprezentanții FNAPI și ministrul Educației, ocazie cu care s-a reiterat că "implicarea părinților în viața școlii reprezintă o reală pârghie pentru construirea unui sistem de educație care să răspundă nevoilor copiilor și tinerilor". Aceleași șabloane la care asistăm de atâția ani, în care s-au făcut atâtea schimbări în sistemul educațional încât elevii chiar ajung să fie compătimiți.
Dacă implicarea părinților în viața școlii înseamnă doar suportul material pentru schimbarea parchetului, a băncilor și chiar anual a uniformelor, atunci chiar că parteneriatul părinte-școală este o cacealma. Sau poate rostul asociațiilor de părinți este să organizeze întâlniri anoste pe tema uniformelor școlare care să nu se finalizeze cu nici o concluzie practică sau despre ce înseamnă alimentația sănătoasă a elevului, în condițiile în care actele de violență devin flagel în masă.
"Vrem să întoarcem școala către comunitate"
De cealaltă parte a baricadei, directorii Gheorghe Gavrilă și Mihai Ungureanu, au încercat din nou să ne demonstreze că trebuie regândit modul de relaționare a părintelui cu copilul. "De ce să chemăm Poliția sau Jandarmeria să ne rezolve conflictele care constituie rodul abandonării propriului copil? Dacă înainte de Revoluție se putea vorbi de cei 7 ani de-acasă, iar familiile se ocupau mult mai mult de copil, acum cei mici sunt abandonați încă din creșe pe mâini străine. Prin inițiativa creării părintelui de serviciu ne-am dorit să întoarcem școala către comunitate, mai ales către familie. În condițiile în care părinții ne roagă să facem noi ceva, întrucât copilul lor a scăpat de sub control. «I-am luat calculator ultima generație, i-am luat mobil la fel de nou, i-am pus bani deoparte pentru mașină, de îmbrăcat numai de firmă…», acesta este modelul părintelui șantajat".
Iată ce consemnează părinții în registru: "Acest serviciu m-a făcut să văd cum se derulează programul școlar al fiului meu și cred că se află pe mâini bune". Gabriela Damian (Andrei, clasa a IX-a C) sau "Sunt foarte mulți elevi care vin cu întârziere la prima oră de curs. Se părăsește cu ușurință incinta școlii fie pentru a-și lua mâncare, fie pentru a absenta". Rodica Zaharia.
Nu ne-am propus un pro domo al experimentului de la Grupul Școlar de Telecomunicații Constanța, aflat la al doilea an de aplicare, dar avem credința că, acolo, cineva chiar își dorește să urnească mamutul educației românești anchilozate în experimente, cu fiecare membru de partid care se așează în scaunul ministerial. Toți și-au dorit să-și marcheze mandatul cu o amprentă personală…
Andronescu vrea să revină la testele naționale
În mandatul 2000-2004, Ecaterina Andronescu a eliminat examenul de capacitate de la sfârșitul clasei a VIII-a, examen introdus de predecesorul său Andrei Marga. Sub titulatura "Testare națională", admiterea la liceu se făcea tot pe calculator, dar în funcție de rezultatul obținut la testarea națională, examen care avea însă aceeași metodologie ca și examenul de capacitate. Tot în primul mandat Andronescu, a fost introdus testul grilă la bacalaureat, cu excepția probei de limba și literatura română, unde grila nu era posibil de aplicat. Bacalaureatul grilă a fost aplicat un singur an, din cauza numeroaselor anomalii observate la notare.
Recent, ministrul Educației a afirmat: "Știm că tezele cu subiect unic nu sunt o soluție bună, deoarece o parte din rezultatele bune obținute de elevi sunt obținute prin copiere, iar în acest mod rezultatele devin neconcludente".
Întrebată ce părere are despre această ALTĂ modificare a sistemului de examinare în învățământul românesc, Adriana Oprea, inspector școlar general adjunct, a declarat că așteaptă cu interes varianta oferită ca alternativă la actualele teze cu subiect unic. "Personal, mi se păreau utile aceste teze succesive, care ofereau mai multe posibilități elevului de a-și lua revanșa în cazul în care la una dintre ele nu a fost bine pregătit".
În opinia a numeroase cadre didactice, în special de conducere, varianta cea mai plauzibilă de examinare a elevilor din anii terminali sunt examenele de admitere. Res-pectiv fiecare liceu să-și organizeze propria testare, iar admiterea pe baza dosarelor la universități să dispară și să reapară admiterea pe bază de examen. Oare chiar trebuie să revină Ion Teoreanu, ultimul ministru al Educației și Cercetării din Guvernul ceaușist? De altfel, coleg cu Ecaterina Andronescu la Politehnică.
Mărirea cu 50% a salariilor, cred că punem pofta-n cuiu’… crizei!
Referitor la solicitarea dascălilor privind acordarea majorărilor salariale de 50 la sută, la inițiativa "disperată" de-atunci a Ecaterinei Andronescu, începând cu data de 1 ianuarie 2009, ministrul Educației a evitat să dea un răspuns concret, spunând că se va zbate ca aceste creșteri salariale să fie prinse în bugetul pe anul 2009 al ministerului. Dar cum din bugetul de 6% alocat învățământului, anul trecut s-a cheltuit mai puțin de 4%, pentru că diferența de bani alocată cofinanțării programelor de dezvoltare a infrastructurii nu a reușit să fie cheltuită în totalitate, s-ar părea că vor dispărea două procente.
