Știți de unde provine prenumele actorului Alexandru Mereuță? Mama sa l-a cunoscut, în trenul care mergea din Moldova spre Ardeal, pe scriitorul Alexandru Vlahuță, căruia îi cunoștea poeziile și îi admira distincția. Despre acest moment și despre multe altele, actorul Alexandru Mereuță va vorbi într-o carte autobiografică, pe care intenționează să o publice în toamna acestui an. Între timp, îl putem vedea pe maestru în spectacolele Teatrului de Stat "Omul, bestia și virtutea" și "Scaiul".
- Publicitate -
Pe actorul Alexandru Mereuță, iubitorii de teatru îl cunosc din zecile de spectacole în care ne-a demonstrat talentul și vigoarea artistică. Pe omul Alexandru Mereuță îl vom cunoaște prin intermediul cărții sale autobiografice, intitulată "Câte ceva despre viața mea", segmentată pe capitole cronologice. "În primul capitol am vorbit despre copilărie, care a fost cuprinsă cu conștiința limpede între anii ’33 și ’42, apoi despre adolescență, cuprinsă între ’42 și ’47 și apoi despre tinerețe, între ’47 și… așa mai departe", ne-a spus maestrul.
Actorul (de fapt, autorul) a divizat astfel cartea pe considerente sentimentale, personale, dar și pentru a reflecta epoci pe care le-a traversat România: "Am avut șansa să trăiesc până la 83 de ani și să păstrez în memorie evenimentele din fiecare etapă istorică", punctează, zâmbind, Alexandru Mereuță.
În paginile cărții sale își aduce aminte de ororile celui de-al doilea război mondial: "În perioada ’33-’47 au avut loc evenimente care mi-au marcat copilăria și tinerețea cu încărcătura dramatică a acelor timpuri.
Dacă ar fi să mă refer la bombar-damentele americanilor asupra Bucureștiului, unde mă aflam în 1944, îmi aduc aminte de primul atac, din 4 aprilie. A fost un masa-cru, mii de oameni nevinovați au fost măcelăriți de aviația americană", își amintește Alexandru Mereuță.
Nici urmările războiului nu vor fi evitate de călătoria scripturală în propria memorie de către actorul autor: "De după război, rețin prăbu-șirea unor oameni înstăriți, în ale căror case am putut intra întâmplător - intelectuali cu condiții de viață civilizate -, care își așteptau momentul de a fi ridicați și duși la închisoare".
Pe plan profesional, Alexandru Mereuță s-a luptat să găsească locul care să-l aducă mai aproape de punctul evolutiv artistic dorit. La Teatrul Tineretului din București, unde a petrecut patru ani, nu a reușit acest lucru, "din cauza încrengăturilor de interese", drept pentru care a plecat la Teatrul din Bârlad, căruia i-a fost și director, iar în 1960 a venit la Constanța. "Aici am avut perioade bune și mai puțin bune, dar mulțumitoare", mărturisește actorul.
Dorința lui Alexandru Mereuță merge mai departe de a publica această carte, pe care o are în proiect de aproape șapte ani, gândurile sale îndreptându-se către cititori, cărora speră să le trezească interesul. "Dacă autorul știe să țină seama de cel care va citi, poate să găsească modalitatea de exprimare a ideilor într-un mod atractiv. E ca la teatru. Dacă actorul nu știe să țină seama de public, joacă pentru el și joacă degeaba. În asta constă lupta mea cu mine: să trezesc interesul lectorului".
Alexandru Mereuță: "Mama pleca cu trenul de la Bârlad în Ardeal, în tren era un domn mai aparte ca prezență, și vorbea frumos. Mamei îi plăcuse literatura. Domnul a întrebat-o: «Știi vreo poezie de Alexandru Vlahuță?» Mama spune «Da». «Și îți place?» Mama zice: «Da». Și el spune: «Eu sunt Alexandru Vlahuță». De aceea mi-a pus mama acest nume. Și poate din acest motiv am instincte poetice".
